10 definiții pentru asanator

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor.

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Asana + suf. -tor.

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează.

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Din asana + suf. -tor.

asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre

asanatór s. m., adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre

asanatór sm [At: CONTEMP., Seria II, 1950, nr. 184, 3/1 / Pl: ~i / E: asana + -tor] (Rar) Care asanează (1).

ASANATÓR, -OÁRE adj. (rar) Care asanează. // s.n. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urâte. [După fr. assainisseur].

ASANATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care asanează. II. s. n. produs chimic, aparat care înlătură mirosurile urâte. (după fr. assainisseur)

ASANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care asanează. /a asana + suf. ~tor

Intrare: asanator
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asanator asanatorul asanatoare asanatoarea
plural asanatori asanatorii asanatoare asanatoarele
genitiv-dativ singular asanator asanatorului asanatoare asanatoarei
plural asanatori asanatorilor asanatoare asanatoarelor
vocativ singular
plural