5 definiții pentru asanator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asanator sm [At: CONTEMP., Seria II, 1950, nr. 184, 3/1 / Pl: ~i / E: asana + -tor] (Rar) Care asanează (1).

ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor.

ASANATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care asanează. II. s. n. produs chimic, aparat care înlătură mirosurile urâte. (după fr. assainisseur)

ASANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care asanează. /a asana + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asanatór s. m., adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre

Intrare: asanator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asanator
  • asanatorul
  • asanatoru‑
plural
  • asanatori
  • asanatorii
genitiv-dativ singular
  • asanator
  • asanatorului
plural
  • asanatori
  • asanatorilor
vocativ singular
  • asanatorule
plural
  • asanatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asanator, -oare asanatoare asanator (2)

  • 1. rar (Persoană) care asanează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • Asana + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09