11 definiții pentru asamblaj

ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage.

ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage.

ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. 1. Sistem format din două sau mai multe obiecte îmbinate sau articulate. 2. Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. – Fr. assemblage.

asambláj s. n., pl. asambláje

asambláj s. n., pl. asambláje

asambláj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr assemblage] Sistem din două sau mai multe elemente îmbinate sau articulate.

ASAMBLÁJ s. v. asamblare.

ASAMBLÁJ s.n. Asamblare, îmbinare. ♦ (Spec.) Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. ♦ Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. [Cf. fr. assemblage].

ASAMBLÁJ s. n. asamblare. ◊ sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele. ◊ fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. (< fr. assemblage)

ASAMBLÁJ ~e n. Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. /<fr. assemblage

Intrare: asamblaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asamblaj asamblajul
plural asamblaje asamblajele
genitiv-dativ singular asamblaj asamblajului
plural asamblaje asamblajelor
vocativ singular
plural