10 definiții pentru asamblaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage.

ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage.

asamblaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr assemblage] Sistem din două sau mai multe elemente îmbinate sau articulate.

ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. 1. Sistem format din două sau mai multe obiecte îmbinate sau articulate. 2. Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. – Fr. assemblage.

ASAMBLÁJ s.n. Asamblare, îmbinare. ♦ (Spec.) Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. ♦ Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. [Cf. fr. assemblage].

ASAMBLÁJ s. n. asamblare. ◊ sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele. ◊ fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. (< fr. assemblage)

ASAMBLÁJ ~e n. Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. /<fr. assemblage


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asambláj s. n., pl. asambláje

asambláj s. n., pl. asambláje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASAMBLÁJ s. v. asamblare.

Intrare: asamblaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblaj
  • asamblajul
  • asamblaju‑
plural
  • asamblaje
  • asamblajele
genitiv-dativ singular
  • asamblaj
  • asamblajului
plural
  • asamblaje
  • asamblajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asamblaj

    • 1.1. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale.
      surse: DLRM DN

etimologie: