artropatie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr arthropatie] Nume dat bolilor articulare cu cauze diverse.

ARTROPATIE s.f. Afecțiune a unei articulații. [Gen. -iei. / < fr. arthropathie, cf. gr. arthron – articulație, pathos – boală].

ARTROPATIE s. f. afecțiune a articulațiilor. (< fr. arthropathie)

artropatie s. f. (med.) Afecțiune articulară de origine nervoasă ◊ „Noul medicament avizat de specialiști se utilizează în terapia artropatiilor de tip degenerativ reumatismal [...]” R.l. 14 II 85 p. 5 (din fr. arthropathie; PR 1840; DEX, DN3)

ARTROPATIE f. Boală care afectează diferite articulații (a umărului, a genunchiului etc.). /<fr. arthropathie

artropatie s. f., art. artropatia, g.-d. art. artropatiei; pl. artropatii, art. artropatiile (desp. -ti-i-)

artropatie s. f., art. artropatia, g.-d. art. artropatiei; pl. artropatii, art. artropatiile

artropatie s. f., art. artropatia, g.-d. art. artropatiei; pl. artropatii, art. artropatiile

ARTRO- „articulație, încheietură, ligament; articular, ligamentos”. ◊ gr. arthron „articulație, încheietură” > fr. arthro-, germ. id., engl. id., it. artro- > rom. artro-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., acumulare patologică de lichid în articulații; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a unei articulații; ~cinetic (v. -cinetic), adj., referitor la mișcările articulare; ~clazie (v. -clazie), s. f., rupere chirurgicală a unei anchiloze fibroase; ~deză (v. -deză), s. f., suprimare chirurgicală a mobilității unei articulații; ~fite (v. -fit), s. n. pl., corpuri străine articulare care iau naștere în articulații în urma unor leziuni traumatice sau patologice; sin. artrolite; ~gen (v. -gen₁), adj., care este generat de articulații; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a unei articulații; ~gramă (v. -gramă), s. f., clișeu radiografic al unei articulații; ~gripoză (v. -gripoză), s. f., maladie congenitală caracterizată prin imobilizări persistente și prin deformații ale articulațiilor; sin. artromiodisplazie; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., artrofite*; ~liză (v. -liză), s. f., secționare chirurgicală a ligamentelor unei articulații anchilozate; ~logie (v. -logie₂), s.f._:, disciplină care studiază articulațiile; ~malacie (v. -malacie), s. f., hiperlaxitate ligamentară; ~mer (v. -mer), s. n., parte a unui organism articulat; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument care măsoară unghiul de moblitate al unei articulații; ~miodisplazie (v. mio-₁, v. dis-, v. -plazie), s. f., artrogripoză*; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a unei articulații; ~pioză (v. -pioză), s. f., 1. Colecție intraarticulară de puroi. 2. Artrită purulentă; ~plastie (v. -plastie), s. f., intervenție chirurgicală pentru redarea mișcărilor unei articulații anchilozate; sin. artroplazie; ~plazie (v. -plazie), s. f., artroplastie*; ~pneumografie (v. pneumo-, v. -grafie), s. f., examen radiografic al unei articulații în care s-a introdus aer; ~pode (v. -pod), s. n. pl., încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu membrele și corpul din inele articulate; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical optic utilizat în artroscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a leziunilor dintr-o articulație cu ajutorul artroscopului; ~spor (v. -spor), s. m., spor de rezistența articulat, format prin segmentarea bazipetală a hifelor, specific algelor; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a unei operații; sin. artrotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., artrostomie*.