2 intrări

10 definiții

artimon sn [At: DICȚ. / Pl: ~oane / E: fr artimon] Catargul de la pupă la vasele cu trei catarge.

ARTIMÓN, artimonuri, s. n. Catarg de la pupa unei nave cu pânze care are mai mulți arbori. [Pl. și: artimoane] – Din fr. artimon.

ARTIMÓN, artimonuri, s. n. Catarg de la pupa unei nave cu pânze care are mai multe catarge. [Pl. și: artimoane] – Din fr. artimon.

artimón s. n., pl. artimónuri/artimoáne

artimón s.n., pl. artimónuri / artimoáne

ARTIMÓN s.n. Catargul de la pupă al unei nave. [Pl. -onuri, -oane. / cf. fr. artimon, it. artimone].

ARTIMÓN s. n. catarg de la pupă al unei nave. (< fr. artimon, it. artimone)

artimon n. catartul dinapoi al corăbiei.

*artimón n., pl. oane (fr. artimon, it. artimóne). Mar. Catargu din apoĭ al corăbiiĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: artimon
artimon1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular artimon artimonul
plural artimonuri artimonurile
genitiv-dativ singular artimon artimonului
plural artimonuri artimonurilor
vocativ singular
plural
artimon2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular artimon artimonul
plural artimoane artimoanele
genitiv-dativ singular artimon artimonului
plural artimoane artimoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: Artimon
Artimon nume propriu
nume propriu (I3)

artimon

  • 1. Catarg de la pupa unei nave cu pânze care are mai mulți arbori.
    surse: DEX '09 MDA2 DN

etimologie: