17 definiții pentru artilerie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; parte a armatei care mânuiește acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia.

ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; parte a armatei care mânuiește acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia.

artilérie sf [At: N. COSTIN, L. II, 73 / V: (pop) -lere, antileri, artileri, altilere / A: (Trs; înv) -rie / P: ~rie / Pl: ~ii / E: fr artillerie, rs артиллерия] 1 Ansamblu de arme de foc (cu accesoriile lor) care aruncă proiectile grele la distanță. 2 Parte a armatei specializată în mânuirea artileriei (1). 3 Specialitate militară care studiază artileria (1) și tehnicile de mânuire a ei. 4 (Fig) Succesiune de tunete și fulgere. 5 (Fig) Atacuri și critici numeroase într-o polemică.

ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (tunuri, mortiere, obuziere etc.) cu toate accesoriile necesare aruncării de proiectile grele la mare distanță; unitate militară care mînuiește acest material. Artilerie antiaeriană. Artilerie ușoară. Artilerie grea.Fig. Un ropot fără întrerupere și nedeslușit vestea de pretutindeni apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. HOGAȘ, M. N. 175. – Pronunțat: -ri-e.

ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; unitate militară care mânuiește acest material. – Fr. artillerie (rus. artilleriia).

ARTILÉRIE s.f. Ansamblu de mijloace întrebuințate în vederea tragerii de proiectile grele la distanță mare cu guri de foc neportative; trupe care mânuiesc aceste mijloace. ♦ Armă care folosește aceste mijloace de luptă. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].

ARTILÉRIE s. f. armă din compunerea forțelor armate cu guri de foc și instalații care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță mare. (< rus. artileriia, fr. artillerie)

ARTILÉRIE ~i f. 1) Totalitate a armelor de foc, care servesc la aruncarea proiectilelor grele la diferite distanțe. ~ grea. ~ antiaeriană. 2) Unitate militară înzestrată cu aceste arme. [G.-D. artileriei; Sil. -ri-e] /<fr. artillerie, germ. Artillerie

artilerie f. 1. material de răsboiu (tunuri, ghiulele, etc. cu projectilele și accesoriile lor); 2. trupe întrebuințate la acest serviciu. Artileria română se compune din 50 regimente, fiecare având 9 baterii cu câte 4 tunuri. V. tun.

*artilérie f. (rus. artilériĭa, fr. artillerie; it. artiglieria). Material de războĭ compus din tunurĭ, ghiulele și altele: artileria unuĭ vas de războĭ. Trupă armată cu tunurĭ: artilerie de cîmp, de cetate, de munte. Știința de a trage cu tunurile, balistică. Pĭesă de artilerie, tun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

artilérie (-ri-e) s. f., art. artiléria (-ri-a), g.-d. art. artilériei; pl. artilérii, art. artilériile (-ri-i-)

artilérie s, f. (sil. -ri-e), art. artiléria (sil.-ri-a), g.-d. art. artilériei; pl. artilérii, art. artilériile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARTILÉRIE s. (MIL.) (înv.) pușcărie. (Face armata la ~.)

ARTILERIE s. (MIL.) (înv.) pușcărie. (Face armata la ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

artilérie (artilérii), s. f. – Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță. Fr. artillerie, sau lat. tîrzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). – Der. artilerist, s. m.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARTILERIE PURTATĂ armament de artilerie transportat cu ajutorul aeronavelor de transport.

Intrare: artilerie
artilerie substantiv feminin
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • artilerie
  • artileria
plural
  • artilerii
  • artileriile
genitiv-dativ singular
  • artilerii
  • artileriei
plural
  • artilerii
  • artileriilor
vocativ singular
plural

artilerie

  • 1. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; parte a armatei care mânuiește acest material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Artilerie antiaeriană. Artilerie ușoară. Artilerie grea.
      surse: DLRLC
    • figurat Un ropot fără întrerupere și nedeslușit vestea de pretutindeni apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. HOGAȘ, M. N. 175.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Armă care folosește aceste mijloace de luptă.
      surse: DN sinonime: pușcărie

etimologie: