ARTICULÁT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol. 3. Cu articulații, format din articulații. – V. articula.

ARTICULÁT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunțat, rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol. 3. Cu articulații, format din articulații. – V. articula.

ARTICULÁT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. Pronunțat, rostit, emis prin mișcarea organelor vorbirii. Sunete articulate. 2. (Despre substantive, adjective și echivalentele lor) Care are articol. Substantiv articulat. 3. Cu articulații, format din articulații. Insectele au corpul articulat.

ARTICULÁT, -Ă, articulați, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Emis, rostit prin mișcarea organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau un echivalent al lor) Cu articol. 3. Cu articulații, format din articulații. – V. articula.

articulát adj. m., pl. articuláți; f. sg. articulátă, pl. articuláte

articulát², -ă [At: MAIORESCU, CR. I, 160 / Pl: ~ați, -e / E: articula] 1 a (D. cuvinte etc) Pronunțat deslușit. 2 a (Desn) Pronunțat cu ajutorul organelor vorbirii (într-un fel particular). 3 a Care are articol. 4 a Cu articulații. 5 ( Zlg; bot; spc) Cu membrele formate din articule (4). 6 sf(Zlg; mpl) Insecte. 7 sf (Zlg; mpl) Crustacei. 8 a (Jur) Care a fost demonstrat într-un mod clar, bazându-se pe lege.

articulát¹ [At: DAms / Pl: ~e /E: articula] 1 sn (Rar) Legare prin articulații. 2-4 sf Articulare (1, 4, 5). 5 sf (Fig; fam) Bătaie.

ARTICULÁTE s. pl. v. artropode.

Articulat ≠ nearticulat

ARTICULÁT, -Ă adj. (Despre organisme sau organe) Format din articole (5) [în DN și MDN], de dimensiuni și forme variabile, puse cap la cap. ♦ (Despre tulpini) Formată din noduri și internoduri. [Cf. fr. articulé, lat. articulatus – legat].

ARTICULÁTE s.f.pl. Artropode. [Cf. fr. articulés].

ARTICULÁT, -Ă I. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5). ◊ (despre tulpini) formată din (inter)noduri. II. s. f. pl. plante cu tulpina articulată. (< fr. articulé/s/)

articulat a. 1. prevăzut cu articulațiuni; 2. nume cu articol. ║ f. pl. articulate, una din marile diviziuni ale regnului animal.

articulát, -ă adj. Care are maĭ multe articulațiunĭ. Enunțat (exprimat) clar. Cu articul: nume articulat. S. n. pl. (sub-înț. animal). Prima diviziune a inelatelor, care cuprinde insectele, painjiniĭ, miriapodele și crustaceele (numite și artropode).

ARTICULÁT, -Ă adj. (< articulá < fr. articuler, cf. lat. articulare): în sintagmele declinare articulată, limbaj articulat, substantiv articulat, sunet articulat și vorbire articulată (v.).

Celastrus orbiculatus Thunb. (syn. C. articulata Thunb.). Specie care înflorește în iun. Flori mici, verzi-gălbui, în racem. Frunze caduce, lung-ovate, ușor-zimțate, cu vîrful acut și baza slab-cuneată, colorate galben, toamna. Plantă volubilă, înaltă de cca 12 m, viguroasă. Fructe aspectoase, persistă și iarna.

Oleandra articulata (Sw.) Presl. [syn. O. nodosa (Willd.) Presl.]. Specie cu frunze pieloase, lucioase, cu vîrf ascuțit și sori pe nervura centrală. Pețiolii negrii-maronii. Rizom subțire, tîrîtor, cu solzi galbeni-roșietici.

P. articulata Lindl. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori cu diametru de cca 9 mm, albicioase, roșii-pal cu pete galbene, dispuse cîte 10-15 într-un ciorchine pendent. Pseudobulbi suprapuși, cilindrici, subțiri, cu două frunze îngust-eliptice.