ARPENTAJ s. n. 1. (Metodă de) întocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi. 2. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale. 3. Evaluare a unei suprafețe de teren. – Din fr. arpentage.

arpentaj sn [At: TRIGON, DR. 114 / V: (înv) ~agiu / Pl: (2) ~e / E: fr arpentage] 1-2 (Metoda de) întocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi Vz agrimensură. 3 Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale.

ARPENTAJ, s. n. 1. (Metodă de) întocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de măsurat lungimi. 2. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale. – Din fr. arpentage.

ARPENTAJ s. n. Tehnica măsurării pe teren a parcelelor cadastrale. – Fr. arpentage.

ARPENTAJ s.n. Tehnica măsurării terenurilor. [< fr. arpentage].

ARPENTAJ s. n. 1. întocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de măsurat lungimi. 2. tehnica măsurării și evaluării suprafețelor de teren. (< fr. arpentage)

ARPENTAJ n. Tehnică a măsurării pe teren a parcelelor cadastrale. /<fr. arpentage

arpentagiu sn vz arpentaj

*ARPENTAGIU (pl. -agii, -agiuri), *ARPENTAJ (pl. -aje, -ajuri) sn. Măsurătoarea unei bucăți de pămînt; arta de a ridica planuri, de a măsura locuri, moșii (🖼 227) [fr.].

arpentaj s. n.

arpentaj s. n.

arpentaj s. n.

arpentaj, -je.