11 definiții pentru armie

ÁRMIE, armii, s. f. (Înv.) Armată (1). – Din rus. armiia.

ÁRMIE, armii, s. f. (Înv.) Armată. (1) – Din rus. armiia.

ÁRMIE, armii, s. f. (Învechit, azi numai livresc) Armată, oaste. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindină-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. Îți scriu aceste rînduri dintr-o pădure plină de zăpadă, unde ne-am retras după o luptă grozavă cu armia generalului Verder. ALECSANDRI, T. 1299. Dar cine se aude Și ce este ăst sunet? Ce oameni sau ce armii și ce repede pas? ALEXANDRESCU, P. 27. ◊ Fig. Uraganul își mina cumplitele armii de nouri pe deasupra și umplea cîmpiile de freamăt. SADOVEANU, O. III 76.

ÁRMIE, armii, s. f. (Înv., azi livresc) Armată, oaste. – Rus. armija.

ármie (înv.) (-mi-e) s. f., art. ármia (-mi-a), g.-d. art. ármiei; pl. ármii, art. ármiile (-mi-i-)

ármie s. f. (sil. -mi-e), art. ármia (sil. -mi-a), g.-d. art. ármiei; pl. ármii, art. ármiile (sil. -mi-i-)

ármie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/6 / Pl: ~ii / E: rs apмия] (Înv; aap) Oaste.

ÁRMIE s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.

armie f. armată (arhaism întrebuințat în poezie); armia maghiară țara a ’nvălit BOL. armii grele de furnici EM. [Rus. ARMIĬA (din fr. armée)].

ármie f. (rus. ármiĭa, germ. armee, d. fr. armée). Sec. 19. Rar. Armată.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ármie s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.

Intrare: armie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armie armia
plural armii armiile
genitiv-dativ singular armii armiei
plural armii armiilor
vocativ singular
plural