ariníș¹ sn [At: (a. 1646) DOC., ap. HEM 1214 / V: ani- / Pl:~uri/ E: arin + -iș] (Mun) Ariniște.

ariníș² sn [At: NEGRUZZI, S. I, 294 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: arină¹ + -iș] (Reg) Deșert.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. (Munt.) Ariniște. – Variantă: aniníș s. n.

ARINÍȘ², arinișuri, s. n. (Învechit și regional) Deșert, pustiu. După ce am cetit un capitul din istoria lui Napoleon... pre care l-am urmat în arinișurile Egiptului și în troienele zăpezilor Rusiei, am lăsat cartea și am închis ochii. NEGRUZZI, S. I 294.

ARINÍȘ¹, arinișuri, s. n. (Reg.) Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Din arin + suf. -iș.

ARINÍȘ², arinișuri, s. n. (Înv. și reg.) Deșert, pustiu. – Din arină¹ + suf. -iș.

ariníș s. n., pl. ariníșuri

ariníș s. n., pl. ariníșuri

ARINÍȘ s. ariniște. (Trecea printr-un ~.)

ARINÍȘ s. v. deșert, pustietate, pustiu.

ariniș n. nisipiș, deșert: în arinișurile Egiptului NEGR. [Din vechiu-rom. și Tr. arină, nisip = lat. ARENA].

ariníș n. V. aniniș.

aniníș sn vz ariniș

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.

aniníș n., pl. urĭ. Loc cu aninĭ, pădure de aninĭ. – Și ariniș.