2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. (Munt.) Ariniște. – Variantă: aniníș s. n.

ARINÍȘ2, arinișuri, s. n. (Învechit și regional) Deșert, pustiu. După ce am cetit un capitul din istoria lui Napoleon... pre care l-am urmat în arinișurile Egiptului și în troienele zăpezilor Rusiei, am lăsat cartea și am închis ochii. NEGRUZZI, S. I 294.

ARINÍȘ1, arinișuri, s. n. (Reg.) Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Din arin + suf. -iș.

ARINÍȘ2, arinișuri, s. n. (Înv. și reg.) Deșert, pustiu. – Din arină1 + suf. -iș.

ariníș s. n., pl. ariníșuri

ariníș s. n., pl. ariníșuri

ariníș1 sn [At: (a. 1646) DOC., ap. HEM 1214 / V: ani- / Pl:-uri/ E: arin + -iș] (Mun) Ariniște.

ariníș2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 294 / Pl: ~uri, (rar) -e / E: arină1 + -] (Reg) Deșert.

ARINÍȘ s. ariniște. (Trecea printr-un ~.)

ARINÍȘ s. v. deșert, pustietate, pustiu.

ariniș n. nisipiș, deșert: în arinișurile Egiptului NEGR. [Din vechiu-rom. și Tr. arină, nisip = lat. ARENA].

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.

aniníș n., pl. urĭ. Loc cu aninĭ, pădure de aninĭ. – Și ariniș.

Intrare: ariniș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ariniș arinișul
plural arinișuri arinișurile
genitiv-dativ singular ariniș arinișului
plural arinișuri arinișurilor
vocativ singular
plural
aniniș
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aniniș aninișul
plural aninișuri aninișurile
genitiv-dativ singular aniniș aninișului
plural aninișuri aninișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Ariniș
Ariniș
nume propriu (I3)