arină¹ sf [At: COD. VOR., ap. DA / V: (îrg) -iră, ani- / Pl: ~ne / E: lat arena] (Înv) 1 Nisip. 2 (Trs) Nisipul fin al râurilor. 3 (Reg) Nisip cu pietre. 4 Plajă.

†ARINĂ¹ sf. Trans. Nisip [lat. arena].

ARINĂ s. f. (Învechit și regional) Nisip.

ARINĂ¹ s. f. (Înv. și reg.) Nisip. – Lat. arena.

1) arínă f., pl. inuz. e și ĭ (lat. arena. V. arenă). Vechĭ. Nisip. Azĭ. Est. Anină, pămînt amestecat cu apă care, cînd sapĭ un puț, apare în ainte de a apărea apa curată.

ariră sn vz arină¹

arină s. f., pl. arine

arină s. f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniș, s. n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso).

ARINĂ s. v. nisip, plajă.

arină s. v. NISIP. PLAJĂ.

ARINĂ s. f. (Mold.) Nisip. A: O mulțime de cuconi, ca arina mărit de mulți. DOSOFTEI, VS. Voi mulțî sămînța ta ca stealele ceriului și ca arina cea pre lîngă budza mării. DP, 14^v; cf. DOSOFTEI, PS; DP, 5^v; NCCD (gl.). //B: Pĕsok. Năsipul. Arină. LEX. 1683, 51^v. Etimologie: lat. arena.