3 intrări

31 de definiții

din care

Explicative DEX

ariete sm vz arete1

ARIETĂ, ariete, s. f. Arie3 scurtă (și ușor de executat). [Pr.: -ri-e-] – Din it. arietta, fr. ariette.

ARIETĂ, ariete, s. f. Arie3 scurtă (și ușor de executat). [Pr.: -ri-e-] – Din it. arietta, fr. ariette.

areate sm vz arete1

aret4 sm vz arete1

arete1 sm [At: CORESI, ap. HEM 1545 / V: ~et4, ha~, (înv) arie~, (înv) ~eț, areate / Pl: ~eți / E: lat aries, *aretem (= arietem)] (Înv; Trs; Ban; Olt) 1 Berbec lăsat de prăsilă. 2 Berbec mare și frumos de doi ani. 3 (Pex) Cocoș lăsat de prăsilă. 4 (Lpl) Ziua de desfacere a stânei, când se separă areții (1) de oi, care se sărbătorește printr-o petrecere. 5 (Fig) Berbec. 6 (Lpl; îf ~eate) Bolovani care în luptă se aruncă în zidurile cetăților. 7 (Asl) Constelația berbecului.

areț sm vz arete1

arie sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 129 / P: a-ri-e~ / Pl: ~te / E: fr arriette] (Rar) 1-4 Arie4 (1-2) scurtă (și ușor de executat).

harete sm vz arete

ARETE1 sm. Băn. Trans. 1 🐒 🐑 Berbece de prăsilă: Măgurile c’areții săltară (DOS.) 2 🔧 ‡Unealtă de bătut pari (BUD.) 👉 BERBECE3 3 ⚔️ ‡Veche mașină de războiu 👉 BERBECE4: areate, un fel de bolovani cu carii bătînd, zidiurile cetăților sfărîma (CANT.) 4 💫 Constelația berbecului din zodiac (CANT.) [lat. aries, -ietem].

ARETE2 sm. 🐦 = ERETE1.

ERETE, HERETE, ‡ARETE DOS., ‡HĂREȚ BIBL. sm. 🐦 1 Pasăre mare, răpitoare, de coloare cenușie, cu pîntecele alb, picioarele galbene și ciocul negru; sboară repede și sgomotos, atacînd toate păsările și mamiferele mici; numită și „(he)erete- de-porumbei”, „uliu” sau „uliul-găinilor”, „hărău”, „cobăț”, „găinar”, „porumbar”, etc. (Astur palumbarius) (🖼 1997): el se repezea ca un erete și i-l smulgea din mînă I. -GH. 2 Pasăre răpitoare, cu spinarea albastră, capul cenușiu și cu o pată albicioasă pe ceafă, cu penele cele mari ale aripilor și ale cozii negre; sboară ca rîndunica, ținîndu-și aripile încovoiate ca o secere; se hrănește cu păsărele și e spaima rîndunelelor, din care cauză e numită și „eretele-rîndunelelor” (Falco subbuteo) 3 ~ -ROȘU, ~ -DE-SEA = VÎNTUREE 4 ~ -DE- IARNĂ, ~ -PITIC = VINDEREU [probabil de aceeași origine cu HĂRĂȚ].

ARETE, areți, s. m. (Învechit și popular) Berbec. Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă, Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167.

ARETE, areți, s. m. (Reg.) Berbec. – Lat. aries, -etis.

ARIETĂ, ariete, s. f. Arie scurtă (și ușor de executat). – It. arietta.

ARIE s.f. Arie scurtă, cîntecel. [Pron. -ri-e-. / < it. arietta].

ARIE s. f. (muz.) arie de proporții reduse. (< it. arietta)

aréte m. (lat. áries, aríetis, ca părete d. páries. D. rom. vine rut. arétiĭ. V. erete). Olt. Berbece (întreg). V. batal.

Ortografice DOOM

arie (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. arietei; pl. ariete

arie (-ri-e-) s. f., g.-d. art. arietei; pl. ariete

arie s. f. (sil. -ri-e-), pl. ariete

Etimologice

arete (areți), s. m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. arețar, s. m. (paznic de berbeci); arățel, s. m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, și care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului).

Jargon

arietă (< it. arietta, diminutiv de la aria), termen ce indică caracterul mai restrâns, simplitatea melodică și accesibilitatea piesei vocale astfel denumite. Arie* de mai mici dimensiuni. În viziune pur instrumentală, a. apare atât ca episod miniatural dintr-o suită* dar mai ales ca suport tematic al unor prelucrări ulterioare (ex. A. cu variațiuni din Sonata op. III de Beethoven).

Enciclopedice

ARIETE, Bundea, moșn. (16 B VI 326), subst. vechiu ariete „berbec”.

Arete, soția lui Alcinous și mama lui Nausicaa.

Sinonime

ARETE s. v. berbec.

arete s. v. BERBEC.

Regionalisme / arhaisme

ARIETE s. m. v. arete.

ARETE s.m. 1. (Mold., Trans. SV) Berbec de reproducere. A: Rădica-voiu ție cu tămîie și areț, rădica-voiu ție boi cu vătui. DOSOFTEI, PS. În fruntea a tuturor areților ieși. CANTEMIR. IST.; cf. DP, 19v; DOSOFTEI, PARIMIAR. C: Ariete, aries. MȘE, 84. // B: Țapii și areții suindu-se pre oi și pre capre. BIBLIA (1688). 2. (Mold.) Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. Areate = un fel de bolovani cu care, bătînd zidurile cetăților, sfărîmă. CANTEMIR, IST. Voi monarhia Leului cu fel de feluri de areți și mihanii a o izbi... nu v-ați săturat. CANTEMIR, IST. Variante: ariete (MȘE, 84). Etimologie: lat. aries.

arete, areți, (areti), s.m. (înv.) Berbece (de 4 ani) de prăsilă: „Sunt mai bucuroși dacă întâiul miel e berbec: zice că-i bun de areti (de prăsilă)” (Latiș, 1993: 81). – Lat. aries, -etis „berbec” (= arietem) (DLRM, MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. arétii (Scriban).

arete, areți, (areti), s.m. – (înv.) Berbece (de 4 ani) de prăsilă (Papahagi, 1925): „Sunt mai bucuroși dacă întâiul miel e berbec: zice că-i bun de areti (de prăsilă)” (Latiș, 1993: 81; Poienile Izei). – Lat. aries, -etis „berbec” (= arietem) (Pușcariu, CDDE, DLRM, MDA). Cuv. rom. > ucr. arétii (Scriban).

arete, areți, (areti), s.m. – Berbece (de 4 ani) de prăsilă (Papahagi 1925): „Sunt mai bucuroși dacă întâiul miel e berbec: zice că-i bun de areti (de prăsilă)” (Latiș 1993: 81; Poienile Izei). – Lat. aries, -etem (Pușcariu, DA, DER).

Intrare: Ariete
Ariete nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ariete
Intrare: arete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arete
  • aretele
plural
  • areți
  • areții
genitiv-dativ singular
  • arete
  • aretelui
plural
  • areți
  • areților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harete
  • haretele
plural
  • hareți
  • hareții
genitiv-dativ singular
  • harete
  • haretelui
plural
  • hareți
  • hareților
vocativ singular
plural
areate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ariete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aret
  • aretul
  • aretu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • aret
  • aretului
plural
vocativ singular
plural
areț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arietă
  • silabație: a-ri-e-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arie
  • arieta
plural
  • ariete
  • arietele
genitiv-dativ singular
  • ariete
  • arietei
plural
  • ariete
  • arietelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arete, areți / harete, harețisubstantiv masculin

  • 1. învechit popular Berbec. DLRLC DLRM
    sinonime: berbec
    • format_quote Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă, Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
etimologie:

arie, arietesubstantiv feminin

  • 1. Arie scurtă (și ușor de executat). DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: cântecel
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.