17 definiții pentru arhon arhonda

arhón sm [At: ZILOT, CRON. 82 / V: (înv) -da / E: ngr ἀρχων, pv ἀρχοντας] (Înv; în epoca fanariotă, până la mijlocul sec. XIX; urmat întotdeauna de nume sau rang) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier Cf domn, boier.

ÁRHON s. m. sg. voc. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. [Var.: árhonda s. m. sg.] – Din ngr. árhon, árhondas.

ÁRHON s. m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. [Var.: árhonda s. m.] – Din ngr. árhon, árhondas.

ÁRHON s. m. (Învechit) Titlu de politețe introdus în epoca fanariotă, cu care se adresa cineva unui boier. Arhon boierule, dacă te pun turcii caimacam, să nu mă uiți. CAMIL PETRESCU, B. 129. Plecăciune, arhon sărdar. ALECSANDRI, T. I 123. Dar ce mă socoți pre mine, arhon jicnicer? NEGRUZZI, S. I 302.

ÁRHON s. m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. – Ngr. arhon.

árhon (înv.) (+ rang boieriesc) s. m. sg. voc.

árhon s. m. voc. sg. (un titlu de boierie)

árhón s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir.Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor).

arhon m. în epoca fanariotă, titulatură nobilă pusă înaintea numelui boieriei: arhon Șatrar; vocativ: arhonda ! [Gr. mod.].

árhon m. (ngr. árhon. V. arhont). Sec. 18-19. Cuvînt de politeță adresat boĭerilor (ca azĭ domnule saŭ cocoane): să trăĭeștĭ, arhon pitar! – Uzitat singur și árhonda (ngr. arhondas, voc. -nda, scris -nta): așa e, arhonda! V. boĭer.

ÁRHONDA s. m. sg. voc. v. arhon.

ÁRHONDA s. m. v. arhon.

ÁRHONDA s. m. (Învechit) Arhon. Și eu, arhonda, sînt unchi! ALECSANDRI, T. 773.

ÁRHONDA s. m. (Înv.) Arhon. – Ngr. arhontas.

árhonda (înv.) (folosit singur) s. m. sg. voc.

árhonda s. m. voc. sg. (folosit singur)

Intrare: arhon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhon arhonul
plural
genitiv-dativ singular arhon arhonului
plural
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR