arhitect, ~ă smf [At: (a. 1812) ap. GCR II, 207/19 / V: (înv) ~on, ~or / S și: (înv) archi~ / Pl: ~cți, ~e / E: fr architecte, lat architectus] Specialist în proiectarea și construirea clădirilor.

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în proiectarea și construirea clădirilor. Arhitecții trebuie să lupte pentru reflectarea multilaterală și adîncă a realității din Republica Populară Romînă, dezvăluind perspectivele dezvoltării ei socialiste, ajutînd la formarea omului nou. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2505.

ARHITÉCT, -Ă, arhitecți, -te, s. m. și f. Specialist în proiectarea și construirea clădirilor. – Fr. architecte (lat. lit. architectus).

ARHITÉCT, -Ă s.m. și f. Specialist în proiectarea planurilor (și a devizelor) de construire a clădirilor. [< fr. architecte, cf. lat. architectus, gr. architekton – constructor].

ARHITÉCT, -Ă s. m. f. 1. specialist în arhitectură (1). 2. (fig.) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale. (< fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

arhitéct(ă)-decoratór(oáre) s. m. f. Arhitect care se ocupă cu decorarea clădirilor sau cu scenografia ◊ „Transmitem opinia arhitectei-decoratoare V.C.” Sc. 18 I 67 p. 2 (din arhitect(ă) + decorator(-toare))

ARHITÉCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în arhitectură. /<fr. architecte, lat. architectus

arhitéctă s. f., g.-d. art. arhitéctei, pl. arhitécte; abr. arh.

arhitéctă s. f., pl. arhitécte

arhitect

arhitect.

ARHITÉCT s. (înv.) arhitecton, arhitector, maimar, maimarbașa. (~ul unui palat.)

ARHITECT s. (înv.) arhitecton, arhitector, maimar, maimarbașa. (~ unui palat.)