argintos, ~oasă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 111 / Pl: ~oși, ~oase / E: argint + -os] 1 Argentifer. 2 (Înv; îs) Terenuri ~oase Terenuri argentifere. 3-4 Argintiu (1-2).

ARGINTÓS, -OÁSĂ, argintoși, -oase, adj. 1. Argentifer. 2. (Înv.) Argintiu. – Argint + suf. -os.

ARGINTÓS, -OÁSĂ, argintoși, -se, adj. 1. Argentifer. 2. (Înv.) Argintiu. – Argint + suf. -os.

ARGINTÓS, -OÁSĂ, argintoși, -oase, adj. 1. Care conține argint, bogat în argint. Terenuri argintoase. 2. Ca de argint, argintiu. Zîmbeau în fundul apei răsfrîngeri argintoase. MACEDONSKI, O. I 80. O, arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă. EMINESCU, O. I 152. Stelele... cu raze argintoase. ALECSANDRI, P. II 128. (Poetic) Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei. EMINESCU, O. I 45. 3. Fig. (Despre sunete, voce) Sonor, limpede, argintiu (2). Da! da!... zise ea cu glăscior argintos. EMINESCU, N. 82. Sunete-argintoase. VĂCĂRESCU, P. 111.

ARGINTÓS, -OÁSĂ, argintoși, -oase, adj. 1. Care conține (mult) argint. 2. Argintiu. – Din argint + suf. -os.

ARGINTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care conține argint. /argint + suf. ~os

argintos a. 1. asemenea argintului: luna varsă raze dulci și argintoase BOL.; 2. fig. atunci Memfis se ’nalță, argintos gând al pustiei EM. [Lat. ARGENTOSUS].

argintós adj. m., pl. argintóși; f. argintoásă, pl. argintoáse

argintós adj. m., pl. argintóși; f. sg. argintoásă, pl. argintoáse

ARGINTÓS adj. v. argintiu.

ARGINTÓS adj. argentifer. (Minereu ~.)

argintos adj. v. ARGINTIU.

ARGINTOS adj. argentifer. (Minereu ~.)