3 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.

ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.

areta vi [At: ENC. VET. 803 / Pzi: 3 ~e / E: fr arrêter] (D. câini de vânătoare) A se opri într-o poziție fixă, cu botul întins și cu una din labele dinainte ridicată, pândind vânatul Si: a aținti, a poanta. corectată

arețár sm [At: HEM 1544 / V: (îrg) -iu / Pl: ~i / E: areți + -ar] (Ban; Trs) Păstor de areți (1).

AREȚÁR, arețari, s. m. (Reg.) Păstor care păzește areții. – Din areți (pl. lui arete) + suf. -ar.

ARETÁ vb. intr. a ponta3 (I). (< fr. arrêter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aretá vb., ind. prez. 3 sg. arétă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARETÁ vb. a ponta. (Ogarul ~ vânatul.)

ARETA vb. a ponta. (Ogarul ~ vînatul.)

Intrare: aretare
aretare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aretare
  • aretarea
plural
  • aretări
  • aretările
genitiv-dativ singular
  • aretări
  • aretării
plural
  • aretări
  • aretărilor
vocativ singular
plural
Intrare: areta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • areta
  • aretare
  • aretat
  • aretatu‑
  • aretând
  • aretându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • are
(să)
  • arete
  • areta
  • aretă
  • aretase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • are
(să)
  • arete
  • aretau
  • areta
  • aretaseră
Intrare: arețar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arețar
  • arețarul
  • arețaru‑
plural
  • arețari
  • arețarii
genitiv-dativ singular
  • arețar
  • arețarului
plural
  • arețari
  • arețarilor
vocativ singular
  • arețarule
  • arețare
plural
  • arețarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aretaverb

  • 1. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a ponta. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: ponta
etimologie:

arețar, arețarisubstantiv masculin

  • 1. regional Păstor care păzește areții. DLRM
etimologie:
  • areți (pluralul lui arete) + sufix -ar. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.