3 definiții pentru aretare

ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.

aretá vb., ind. prez. 3 sg. arétă

ARETÁ vb. a ponta. (Ogarul ~ vânatul.)

Intrare: aretare
aretare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aretare aretarea
plural aretări aretările
genitiv-dativ singular aretări aretării
plural aretări aretărilor
vocativ singular
plural