3 definiții pentru aretare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
aretá vb., ind. prez. 3 sg. arétă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ARETÁ vb. a ponta. (Ogarul ~ vânatul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: aretare
aretare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
areta
- 1. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a ponta.surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: ponta (areta)
etimologie:
- limba franceză arrêtersurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00