3 definiții pentru aretare

ARETÁ, pers. 3 arétă, vb. I. Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din fr. arrêter.

aretá vb., ind. prez. 3 sg. arétă

ARETÁ vb. a ponta. (Ogarul ~ vânatul.)

Intrare: aretare
aretare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aretare
  • aretarea
plural
  • aretări
  • aretările
genitiv-dativ singular
  • aretări
  • aretării
plural
  • aretări
  • aretărilor
vocativ singular
plural