10 definiții pentru arestui

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (învechit și popular) A aresta. Am auzit că acolo i-a arestuit pe toți într-o singură noapte, la locul de adunare. V. ROM. noiembrie 1953, 85.

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Comp. rus. arestovat'.

arestuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiésc, imperf. 3 sg. arestuiá; conj. prez. 3 să arestuiáscă

arestuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiésc, imperf. 3 sg. arestuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arestuiáscă

arestuí vt [At: ALECSANDRI, T. 1342 / Pzi: -esc / E: arest + -ui] (Înv) A aresta (1)

ARESTUÍ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

ARESTUÍ vb. IV. v. aresta.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arestuí vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

Intrare: arestui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arestui arestuire arestuit arestuind singular plural
arestuiește arestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arestuiesc (să) arestuiesc arestuiam arestuii arestuisem
a II-a (tu) arestuiești (să) arestuiești arestuiai arestuiși arestuiseși
a III-a (el, ea) arestuiește (să) arestuiască arestuia arestui arestuise
plural I (noi) arestuim (să) arestuim arestuiam arestuirăm arestuiserăm, arestuisem*
a II-a (voi) arestuiți (să) arestuiți arestuiați arestuirăți arestuiserăți, arestuiseți*
a III-a (ei, ele) arestuiesc (să) arestuiască arestuiau arestui arestuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)