17 definiții pentru aresta

arestá vt [At: NEGRUZZI, S. III, 462 / Pzi: -tez / E: arest, dfr arrêter] 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a închide, (înv) a întemnița, (pop) a popri, (îvr) a arestălui, (înv) a arestui. 2 (Fam; rar) A-și însuși.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. – Din arest.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. (Cu privire Ia persoane) A priva de libertate (în urma unei infracțiuni sau a unei acțiuni considerate astfel); a închide în vederea unei judecăți. Au intrat ieri dimineață agenții lor în ateliere și au început a aresta: mai ales pe maiștrii și lucrătorii mai tineri. SADOVEANU, N. F. 107. Pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? – Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest.

arestá (a ~) vb., ind. prez. 3 aresteáză

arestá vb., ind. prez. 1 sg. arestéz, 3 sg. și pl. aresteáză

ARESTÁ vb. (JUR.) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.)

ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].

ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter)

A ARESTÁ ~éz tranz. (persoane) A reține prin arest; a pune la arest. /Din arest

arestà v. a pune la arest, a închide.

*arestéz v. tr. (d. arest; it. arrestare, fr. arrêter). Pun la arest, privez de libertate: poliția l-a arestat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARESTÁ vb. (JUR.) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (inv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

A ARESTA a achiziționa, a aciolisi, a agăța, a atârna, a băciui, a băga (pe cineva) la întristare, a chepegi, a ciuguli, a deșerta, a dubi, a găbji, a gărdui, a hămui, a imprima, a îmbarca, a împacheta, a încălța, a înfia, a lăcui, a lega, a lua în chirie, a lua în jbilț, a năși, a pironi, a polei, a popri, a prinde în jbilț, a prinde, a priponi, a pune căpăstru cuiva, a pune (pe cineva) la popreală, a rașcheta, a răzui, a săcui, a sălta, a schimba diagrama / domiciliul (cuiva), a strica (cuiva) codolanul, a țurghiuni.

a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace

Intrare: aresta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aresta arestare arestat arestând singular plural
arestea arestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arestez (să) arestez arestam arestai arestasem
a II-a (tu) arestezi (să) arestezi arestai arestași arestaseși
a III-a (el, ea) arestea (să) aresteze aresta arestă arestase
plural I (noi) arestăm (să) arestăm arestam arestarăm arestaserăm, arestasem*
a II-a (voi) arestați (să) arestați arestați arestarăți arestaserăți, arestaseți*
a III-a (ei, ele) arestea (să) aresteze arestau aresta arestaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)