17 definiții pentru aresta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aresta vt [At: NEGRUZZI, S. III, 462 / Pzi: ~tez / E: arest, dfr arrêter] 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a închide, (înv) a întemnița, (pop) a popri, (îvr) a arestălui, (înv) a arestui. 2 (Fam; rar) A-și însuși.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. – Din arest.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. (Cu privire Ia persoane) A priva de libertate (în urma unei infracțiuni sau a unei acțiuni considerate astfel); a închide în vederea unei judecăți. Au intrat ieri dimineață agenții lor în ateliere și au început a aresta: mai ales pe maiștrii și lucrătorii mai tineri. SADOVEANU, N. F. 107. Pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu? – Pentru ca să-i apucăm scrisoarea. CARAGIALE, O. I 128.

ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate în urma comiterii unei infracțiuni sau în vederea unor cercetări, a unei judecăți; a închide. – Din arest.

ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].

ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deține. (< lat. arrestare, după fr. arrêter)

A ARESTÁ ~éz tranz. (persoane) A reține prin arest; a pune la arest. /Din arest

arestà v. a pune la arest, a închide.

*arestéz v. tr. (d. arest; it. arrestare, fr. arrêter). Pun la arest, privez de libertate: poliția l-a arestat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arestá (a ~) vb., ind. prez. 3 aresteáză

arestá vb., ind. prez. 1 sg. arestéz, 3 sg. și pl. aresteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARESTÁ vb. (JUR.) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.)

ARESTA vb. (JUR.) 1. a deține, a închide, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (inv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ARESTA a achiziționa, a aciolisi, a agăța, a atârna, a băciui, a băga (pe cineva) la întristare, a chepegi, a ciuguli, a deșerta, a dubi, a găbji, a gărdui, a hămui, a imprima, a îmbarca, a împacheta, a încălța, a înfia, a lăcui, a lega, a lua în chirie, a lua în jbilț, a năși, a pironi, a polei, a popri, a prinde în jbilț, a prinde, a priponi, a pune căpăstru cuiva, a pune (pe cineva) la popreală, a rașcheta, a răzui, a săcui, a sălta, a schimba diagrama / domiciliul (cuiva), a strica (cuiva) codolanul, a țurghiuni.

a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace

Intrare: aresta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aresta
  • arestare
  • arestat
  • arestatu‑
  • arestând
  • arestându‑
singular plural
  • arestea
  • arestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestez
(să)
  • arestez
  • arestam
  • arestai
  • arestasem
a II-a (tu)
  • arestezi
(să)
  • arestezi
  • arestai
  • arestași
  • arestaseși
a III-a (el, ea)
  • arestea
(să)
  • aresteze
  • aresta
  • arestă
  • arestase
plural I (noi)
  • arestăm
(să)
  • arestăm
  • arestam
  • arestarăm
  • arestaserăm
  • arestasem
a II-a (voi)
  • arestați
(să)
  • arestați
  • arestați
  • arestarăți
  • arestaserăți
  • arestaseți
a III-a (ei, ele)
  • arestea
(să)
  • aresteze
  • arestau
  • aresta
  • arestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)