16 definiții pentru arest


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arést sn [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (înv; Trs) -ești sm, -ește, ariște, ariștă sf / Pl: ~uri / E: ger Arrest, it arresto] 1 Deținere pe termen scurt, din ordinul unei autorități, a unei persoane Si: detenție, închisoare, (pop) popreală. 2 (Îs) ~ preventiv Arest (1) Înainte de a fi judecat. 3 Locul arestului (1) Si: închisoare, (înv) temniță, (pfm) gros. 4 (Îlv) A băga la ~ A aresta. 5 (Îs) Stare de ~ Situația unei persoane private de libertate prin sentință judecătorească. 6 (Îs) ~ la domiciliu (Sentință judecătorească de) efectuare a detenției la domiciliul inculpatului.

ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. – Din germ. Arrest, it. arresto.

ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. – Din germ. Arrest, it. arresto.

ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane care a săvîrșit (sau este bănuită că a săvîrșit) o infracțiune; arestare. Va porunci... ca arestul vagabondului să fie lungit pe două săptămîni. PAS, L. I 48. [Judecătorul] a condamnat-o la cinsprezece zile de arest. PAS, L. I 121. ◊ Arest preventiv v. preventiv. 2. (Concretizat) Loc unde sînt ținuți cei arestați. V. carceră, închisoare. Se repezi într-un suflet la arestul subprefecturii. BUJOR, S. 47. A doua zi s-a deșteptat într-o odaie umedă din arestul poliției. VLAHUȚĂ, O. A. 154.

ARÉST, aresturi, s. n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane care (este bănuită că) a comis o infracțiune; arestare. 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați. – Germ. Arrest (it. arresto).

ARÉST s.n. 1. Deținere sub pază legală a unei persoane bănuite de o infracțiune. 2. Locul și durata detențiunii unei persoane arestate; închisoare. [Pl. -turi. / < it. arresto, cf. germ. Arrest].

ARÉST s. n. 1. deținere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracțiune. 2. locul acesteia; închisoare. (< germ. Arrest, it. arresto)

ARÉST ~uri n. 1) Deținere sub pază legală a unei persoane care este bănuită sau chiar a comis o încălcare de lege. A se afla sub ~.~ la domiciliu măsură de prevenire constând în interdicția de a părăsi domiciliul. 2) Loc unde sunt ținuți cei arestați. /<germ. Arrest

arest n. opreală, închisoare (militară sau școlară). [De origină militărească austro-ungară: nemț. ARREST].

*arést n., pl. urĭ (rus. arést, germ. arrest, d. it. arresto; fr. arrêt). Oprirea cuĭva într’un loc închis: arest de o lună. Clădirea în care staŭ arestat, carceră: închis la arestu preventiv, l-a pus la arest.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arést s. n., pl. arésturi

arést s. n., pl. arésturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARÉST s. (JUR.) 1. v. arestare. 2. v. închisoare. 3. arest preventiv v. prevenție.

AREST s. (JUR.) 1. arestare, deținere, închidere, întemnițare, reținere, (pop.) popreală. (~ a durat o zi.) 2. închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. și fig.) dubă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~?) 3. arest preventiv = prevenție, (înv. și pop.) popreală.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arést (arésturi), s. n.1. Detenție, întemnițare. – 2. Închisoare, temniță. It. arrestare, cu semnificația juridică a fr. arrêter.Der. aresta, vb.; arestant, s. m. (arestat, deținut); arestui, vb. (înv., a aresta). De la forma fr. arrêter au trecut direct în rom. aret, s. n. (oprire a cîinelui de vînătoare); areta, vb. (a se opri cîinele), termeni de vînătoare, care apar de ex. în scrierile lui Sadoveanu.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

AREST bască, cavou, colivie, grotă, incubator, raft, subsol.

Intrare: arest
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arest
  • arestul
  • arestu‑
plural
  • aresturi
  • aresturile
genitiv-dativ singular
  • arest
  • arestului
plural
  • aresturi
  • aresturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arest

  • 1. Deținere sub pază legală a unei persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Va porunci... ca arestul vagabondului să fie lungit pe două săptămîni. PAS, L. I 48.
      surse: DLRLC
    • [Judecătorul] a condamnat-o la cinsprezece zile de arest. PAS, L. I 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Arest preventiv.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Arest la domiciliu = măsură de prevenire constând în interdicția de a părăsi domiciliul.
      surse: NODEX
  • 2. Loc unde sunt ținuți cei arestați.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: închisoare 2 exemple
    exemple
    • Se repezi într-un suflet la arestul subprefecturii. BUJOR, S. 47.
      surse: DLRLC
    • A doua zi s-a deșteptat într-o odaie umedă din arestul poliției. VLAHUȚĂ, O. A. 154.
      surse: DLRLC

etimologie: