2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

ARENDARE, arendări, s.f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s.f.] - V. arenda.

ARENDUIRE s.f. v. arendare.

ARENDARE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduire s. f.] – V. arenda.

ARENDARE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduire s. f.] – V. arenda.

ARENDUIRE s. f. v. arendare.

ARENDUIRE s. f. v. arendare.

arândare sf vz arendare

arendar sm [At: I. IONESCU, C. 66 / Pl: ~i / E: arendă + -ar] (Înv) Arendaș.

arendare sf [At: (a. 1833) URICARIUL V, 345/16 / V: (îrg) arân~ / Pl: ~dări / E: arenda] 1 Dare în arendă (1). 2 Luare în arendă (1) Si: (rar) arendat2, (înv) arendăluire, arenduire, subarendare.

arenduire sf [At: (a. 1833) URICARIUL V, 345/16 / Pl: ~ri / E: arendui] (Înv) 1-2 Arendare (1-2).

ARENDAR sm. Mold. = ARENDAȘ: ~ul cel vechiu nu poate să facă nici un rău celui nou (ION.).

ARENDARE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. În Republica Populară Romînă este interzisă arendarea pămîntului.

ARENDARE, arendări, s. f. Acțiunea de a arenda.

arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).

Ortografice DOOM

arendare s. f., g.-d. art. arendării; pl. arendări

arendare s. f., g.-d. art. arendării; pl. arendări

arendare s.f. g.-d. art. arendării; pl. arendări

Sinonime

ARENDAR s. v. arendaș.

ARENDARE s. (înv. și reg.) năimeală, (înv., în Mold.) împosesuire. (~ unui teren agricol.)

arendar s. v. ARENDAȘ.

ARENDARE s. (înv. și reg.) năimeală, (înv., în Mold.) împosesuire. (~ unui teren agricol.)

Intrare: arendar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendar
  • arendarul
  • arendaru‑
plural
  • arendari
  • arendarii
genitiv-dativ singular
  • arendar
  • arendarului
plural
  • arendari
  • arendarilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: arendare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendare
  • arendarea
plural
  • arendări
  • arendările
genitiv-dativ singular
  • arendări
  • arendării
plural
  • arendări
  • arendărilor
vocativ singular —
plural —
arenduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arenduire
  • arenduirea
plural
  • arenduiri
  • arenduirile
genitiv-dativ singular
  • arenduiri
  • arenduirii
plural
  • arenduiri
  • arenduirilor
vocativ singular —
plural —
arândare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arendare, arendărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a arenda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În Republica Populară Română este interzisă arendarea pământului. DLRLC
etimologie:
  • vezi arenda DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.