2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arendă sf [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XII, 93 / V: (îrg) arân~, arin~ / Pl: ~nzi, -de / E: rs apeндa, pn arenda, mg arenda] 1 Cedare a dreptului de folosință a unui bun, de obicei teren agricol, pe un timp determinat, în schimbul unei plăți. 2 Folosire a unui bun astfel cedat. 3 (Pex) Sumă plătită proprietarului pentru arendare (2).

ARÉNDĂ, arende, s. f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri agricole, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. [Pl. și: arenzi] – Din rus., pol. arenda.

ARÉNDĂ, arenzi, s. f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din rus., pol. arenda.

ARÉNDĂ, arenzi, s. f. (În orînduirile bazate pe exploatare) 1. (De obicei în construcție cu verbele «a da», «a lua», «a ține» și cu prep. «în», «cu») Cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri (pămînturi, pășuni, bălți, imobile, terenuri petrolifere, mine etc.) pe un timp determinat, în schimbul unei plăți. Concurența arendașilor a ridicat și ridică necontenit prețul arenzilor, lucru ce convine proprietarilor, și din aceasta, firește, rezultă crescînda îngreunare pentru mulțimea plugarilor. CARAGIALE, O. III 182. 2. Sumă care se plătește proprietarului la termene fixe pentru arendarea unui bun și care reprezintă o parte a plusvalorii rezultate din exploatarea acelui bun. Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16. [Boierii] preferă să tragă venituri grase și să le risipească în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. REBREANU, R. I 36. – Variantă: (regional) arîndă (ȚICHINDEAL, F. 203) s. f.

ARÉNDĂ, arenzi, s. f. (În orânduirile bazate pe exploatare) 1. Cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri pe un timp determinat, în schimbul unei plăți. 2. Sumă care se plătește, la termene fixe, proprietarului pentru arendarea unui bun. – Rus., pol. arenda.

ARENDĂ ~zi f. 1) Exploatare a unui bun material (imobil, teren etc.) pe un timp determinat în schimbul unei plăți. 2) Suma plătită de arendaș proprietarului pentru folosirea acestui bun. A plăti ~da. [G.-D. arenzii; Pl. și arende] /<pol., rus. arenda

arendă f. 1. contract prin care un proprietar închiriază un pământ, o moșie; 2. moșie arendată. [Rus. ARENDA (v. orândă și posèsie)].

aréndă f., pl. e (rut. rus. pol. bg. arénda, rut. și orénda, ung. árenda d. mlat. arrenda, din lat. ad-réndita care vine d. rédditus, réddita, restituit, réddere, a reda; it. réndita, pv. sp. renta, fr. rente, germ. rente. V. orîndă 2). Închiriere de moșie saŭ de farmacie: a da, a lua, a ținea în (saŭ cu) arendă. Baniĭ (cîștu) dațĭ orĭ primițĭ p. asta. – Maĭ vechĭ (și azĭ în Trans.) arîndă).

arấndă sf vz arendă

arenda vt [At: (a. 1834) URICARIUL V, 356/3 / V: (îrg) arân- / Pzi: ~déz / E: arendă] 1 A da în arendă (1). 2 A lua în arendă (1) Si: (rar) a subarenda, (înv) a arendălui, a arendui, a arândălui.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.

ARENDUÍ vb. IV v. arenda.

ARENDUÍ vb. IV v. arenda.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. (În orînduirile bazate pe exploatare) A da sau a lua în arendă. E ultimul an cînd îți mai arendez moșia. DUMITRIU, B. F. 52. Dintre proprietarii mari și chiar dintre cei mijlocii, foarte puțini își cultivă singuri domeniile; cei mai mulți, foarte mulți, și le arendează în bloc la cine dă mai mult. CARAGIALE, O. III 181.

ARÎ́NDĂ S. f. v. arendă.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. – Din arendă.

A ARENDÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă

arendéz v. tr. (d. arendă). Daŭ cu arendă. – În Trans. arîndez.

arấndă, arânde, s.f. – (pop.) Arendă. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți: „Batori a dat în arândă minele din Groapa Mare baronului Herberstein...” (Dariu Pop, 1938: 15). – Var. a lui arendă, intrat târziu în rom, probabil sec. XVIII, prin mai multe căi (< ucr., rus., pol., magh. arenda < lat. med. arenda < lat. ad-rendita < redditus, reddita „restituit”) (Scriban, DER, MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!aréndă s. f., g.-d. art. aréndei; pl. arénde

arată toate definițiile

Intrare: arendă
arendă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendă
  • arenda
plural
  • arende
  • arendele
genitiv-dativ singular
  • arende
  • arendei
plural
  • arende
  • arendelor
vocativ singular
plural
arendă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendă
  • arenda
plural
  • arenzi
  • arenzile
genitiv-dativ singular
  • arenzi
  • arenzii
plural
  • arenzi
  • arenzilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DRAM, DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arândă
  • arânda
plural
  • arânde
  • arândele
genitiv-dativ singular
  • arânde
  • arândei
plural
  • arânde
  • arândelor
vocativ singular
plural
Intrare: arenda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arenda
  • arendare
  • arendat
  • arendatu‑
  • arendând
  • arendându‑
singular plural
  • arendea
  • arendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arendez
(să)
  • arendez
  • arendam
  • arendai
  • arendasem
a II-a (tu)
  • arendezi
(să)
  • arendezi
  • arendai
  • arendași
  • arendaseși
a III-a (el, ea)
  • arendea
(să)
  • arendeze
  • arenda
  • arendă
  • arendase
plural I (noi)
  • arendăm
(să)
  • arendăm
  • arendam
  • arendarăm
  • arendaserăm
  • arendasem
a II-a (voi)
  • arendați
(să)
  • arendați
  • arendați
  • arendarăți
  • arendaserăți
  • arendaseți
a III-a (ei, ele)
  • arendea
(să)
  • arendeze
  • arendau
  • arenda
  • arendaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arendui
  • arenduire
  • arenduit
  • arenduitu‑
  • arenduind
  • arenduindu‑
singular plural
  • arenduiește
  • arenduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arenduiesc
(să)
  • arenduiesc
  • arenduiam
  • arenduii
  • arenduisem
a II-a (tu)
  • arenduiești
(să)
  • arenduiești
  • arenduiai
  • arenduiși
  • arenduiseși
a III-a (el, ea)
  • arenduiește
(să)
  • arenduiască
  • arenduia
  • arendui
  • arenduise
plural I (noi)
  • arenduim
(să)
  • arenduim
  • arenduiam
  • arenduirăm
  • arenduiserăm
  • arenduisem
a II-a (voi)
  • arenduiți
(să)
  • arenduiți
  • arenduiați
  • arenduirăți
  • arenduiserăți
  • arenduiseți
a III-a (ei, ele)
  • arenduiesc
(să)
  • arenduiască
  • arenduiau
  • arendui
  • arenduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)