8 definiții pentru ardență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ardență sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: ardent] (Liv) 1 Ardoare (1). 2 (Mar) Întoarcere a navei cu prora în vânt.

ARDÉNȚĂ s. f. (Livr.) Ardoare. – Din ardent.

ARDÉNȚĂ s. f. (Livr.) Ardoare. – Din ardent.

ARDÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare. 2. (Mar.) Caracteristică a unei nave în mers de a veni cu prora în vânt. [Cf. fr. ardence, it. ardenza].

ardénță s. f. 1. Ardoare. 2. (mar.) Tendință a unei nave de a veni cu prora în vânt. (< fr. ardence, it. ardenza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ardénță (livr.) s. f., g.-d. art. ardénței

ardénță s. f., g.-d. art. ardénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARDÉNȚĂ s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire.

ardență s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEȚIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE.

Intrare: ardență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardență
  • ardența
plural
genitiv-dativ singular
  • ardențe
  • ardenței
plural
vocativ singular
plural

ardență

etimologie:

  • ardent
    surse: DEX '09 DEX '98