arbaletrier

arbaletrier

etimologie:

Intrare: arbaletrier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbaletrier arbaletrierul
plural arbaletrieri arbaletrierii
genitiv-dativ singular arbaletrier arbaletrierului
plural arbaletrieri arbaletrierilor
vocativ singular arbaletrierule, arbaletriere
plural arbaletrierilor
arbaletrier (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbaletrier arbaletrierul
plural arbaletriere arbaletrierele
genitiv-dativ singular arbaletrier arbaletrierului
plural arbaletriere arbaletrierelor
vocativ singular
plural

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

arbaletriér1 (soldat) (-le-tri-er) s. m., pl. arbaletriéri

arbaletriér2 (parte a acoperișului) (-le-tri-er) s. n., pl. arbaletriére

arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri

arbaletriér (obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére

arbaletriér [At: DEX2 / P: -tri-er / Pl: (1) -i, (2) -e / E: fr arbalétrier] 1 sm Ostaș care lupta cu arbaleta. 2 sn Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu- zisă.

ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].

ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)