2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.
ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arbaletrier [At: DEX2 / P: ~tri-er / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: fr arbalétrier] 1 sm Ostaș care lupta cu arbaleta. 2 sn Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
arbaletriér1 (soldat) (-le-tri-er) s. m., pl. arbaletriéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arbaletriér2 (parte a acoperișului) (-le-tri-er) s. n., pl. arbaletriére
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arbaletriér (obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -tri-er
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -tri-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
arbaletrier (grindă)
- 1. Parte a acoperișului (grindă) care susține învelitoarea propriu-zisă.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză arbalétriersurse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
arbaletrier (ostaș)
- 1. Ostaș care lupta cu arbaleta.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză arbalétriersurse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN