opțiuni

2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

arbaletrier [At: DEX2 / P: ~tri-er / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: fr arbalétrier] 1 sm Ostaș care lupta cu arbaleta. 2 sn Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă.

ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].

ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arbaletriér1 (soldat) (-le-tri-er) s. m., pl. arbaletriéri

arbaletriér2 (parte a acoperișului) (-le-tri-er) s. n., pl. arbaletriére

arbaletriér (obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére

arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri

Intrare: arbaletrier (grindă)
arbaletrier2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -tri-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierul
  • arbaletrieru‑
plural
  • arbaletriere
  • arbaletrierele
genitiv-dativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierului
plural
  • arbaletriere
  • arbaletrierelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: arbaletrier (ostaș)
  • silabație: -tri-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierul
  • arbaletrieru‑
plural
  • arbaletrieri
  • arbaletrierii
genitiv-dativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierului
plural
  • arbaletrieri
  • arbaletrierilor
vocativ singular
  • arbaletrierule
  • arbaletriere
plural
  • arbaletrierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arbaletrier (grindă)

  • 1. Parte a acoperișului (grindă) care susține învelitoarea propriu-zisă.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

arbaletrier (ostaș)

  • 1. Ostaș care lupta cu arbaleta.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: