arbaletrier

etimologie:

Intrare: arbaletrier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbaletrier arbaletrierul
plural arbaletrieri arbaletrierii
genitiv-dativ singular arbaletrier arbaletrierului
plural arbaletrieri arbaletrierilor
vocativ singular arbaletrierule, arbaletriere
plural arbaletrierilor
arbaletrier (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbaletrier arbaletrierul
plural arbaletriere arbaletrierele
genitiv-dativ singular arbaletrier arbaletrierului
plural arbaletriere arbaletrierelor
vocativ singular
plural

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

arbaletriér [At: DEX2 / P: -tri-er / Pl: (1) -i, (2) -e / E: fr arbalétrier] 1 sm Ostaș care lupta cu arbaleta. 2 sn Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu- zisă.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

arbaletriér1 (soldat) (-le-tri-er) s. m., pl. arbaletriéri

arbaletriér2 (parte a acoperișului) (-le-tri-er) s. n., pl. arbaletriére

arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri

arbaletriér (obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére

ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].

ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)