6 definiții pentru arbaletrier (ostaș)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arbaletrier [At: DEX2 / P: ~tri-er / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: fr arbalétrier] 1 sm Ostaș care lupta cu arbaleta. 2 sn Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].

ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arbaletriér1 (soldat) (-le-tri-er) s. m., pl. arbaletriéri

arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri

Intrare: arbaletrier (ostaș)
  • silabație: -tri-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierul
  • arbaletrieru‑
plural
  • arbaletrieri
  • arbaletrierii
genitiv-dativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierului
plural
  • arbaletrieri
  • arbaletrierilor
vocativ singular
  • arbaletrierule
  • arbaletriere
plural
  • arbaletrierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arbaletrier (ostaș)

  • 1. Ostaș care lupta cu arbaleta.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: