6 definiții pentru arbaletrier (ostaș)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

arbaletrier [At: DEX2 / P: ~tri-er / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: fr arbalétrier] 1 sm Ostaș care lupta cu arbaleta. 2 sn Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă.

ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].

ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arbaletriér1 (soldat) (-le-tri-er) s. m., pl. arbaletriéri

arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri

Intrare: arbaletrier (ostaș)
  • silabație: -tri-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierul
  • arbaletrieru‑
plural
  • arbaletrieri
  • arbaletrierii
genitiv-dativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierului
plural
  • arbaletrieri
  • arbaletrierilor
vocativ singular
  • arbaletrierule
  • arbaletriere
plural
  • arbaletrierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arbaletrier (ostaș)

  • 1. Ostaș care lupta cu arbaleta.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: