6 definiții pentru arbaletrier (grindă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arbaletrier [At: DEX2 / P: ~tri-er / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: fr arbalétrier] 1 sm Ostaș care lupta cu arbaleta. 2 sn Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.

ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].

ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arbaletriér2 (parte a acoperișului) (-le-tri-er) s. n., pl. arbaletriére

arbaletriér (obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére

Intrare: arbaletrier (grindă)
arbaletrier2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -tri-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierul
  • arbaletrieru‑
plural
  • arbaletriere
  • arbaletrierele
genitiv-dativ singular
  • arbaletrier
  • arbaletrierului
plural
  • arbaletriere
  • arbaletrierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arbaletrier (grindă)

  • 1. Parte a acoperișului (grindă) care susține învelitoarea propriu-zisă.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: