3 intrări
39 de definiții

Explicative DEX

ARĂCIT s.n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s.n.] - V. arăci.

ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.

ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.

arăcit2, ~ă a [At: ȘEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr~, hărăgit / Pl: ~iți, ~e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.

arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

ARĂCIT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcit, hărăgit s. n.

ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.]

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] - Din arac.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCI vb. IV v. arăci.

HĂRĂCI vb. IV v. arăci.

HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGI vb. IV v. arăci.

HĂRĂGI vb. IV v. arăci.

HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.

arăci vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

hărăci vt(a) vz arăci

hărăcit1 sn vz arăcit1

hărăcit2, ~ă a vz arăcit2

hărăgi v vz arăci

hărăgit3, ~ă a vz arăcit2

hărăgit2 sn vz arăcit

ARĂCI (arăcesc) vb. tr. 🚜 A pune araci la viță, etc.

ARĂCIRE sf., ARĂCIT sbst. 🚜 Faptul de a arăci.

HĂRĂCI = ARĂCI.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCI vb. IV V. arăci.

HĂRĂGI vb. IV V. arăci.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăci (TEODORESCU, P. P. 315), hărăgi (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.

A ARĂCI ~esc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac

A HĂRĂGI ~esc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.

arăcì v. a sprijini pe arac.

arăcésc v. tr. V. hărăcesc.

hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).

Ortografice DOOM

arăcit s. n.

arăcit s. n.

arăcit s. n.

arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 1 arăceam; conj. prez. 1 sg. să arăcesc, 3 să arăcească

arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 să arăcească

arăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. arăcească

Argou

arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

Intrare: arăcit (adj.)
arăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăcit
  • arăcitul
  • arăcitu‑
  • arăcită
  • arăcita
plural
  • arăciți
  • arăciții
  • arăcite
  • arăcitele
genitiv-dativ singular
  • arăcit
  • arăcitului
  • arăcite
  • arăcitei
plural
  • arăciți
  • arăciților
  • arăcite
  • arăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
hărăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitul
  • hărăcitu‑
  • hărăcită
  • hărăcita
plural
  • hărăciți
  • hărăciții
  • hărăcite
  • hărăcitele
genitiv-dativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitului
  • hărăcite
  • hărăcitei
plural
  • hărăciți
  • hărăciților
  • hărăcite
  • hărăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
hărăgit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitul
  • hărăgitu‑
  • hărăgită
  • hărăgita
plural
  • hărăgiți
  • hărăgiții
  • hărăgite
  • hărăgitele
genitiv-dativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitului
  • hărăgite
  • hărăgitei
plural
  • hărăgiți
  • hărăgiților
  • hărăgite
  • hărăgitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: arăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăcit
  • arăcitul
  • arăcitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • arăcit
  • arăcitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitul
  • hărăcitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitul
  • hărăgitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăci
  • arăcire
  • arăcit
  • arăcitu‑
  • arăcind
  • arăcindu‑
singular plural
  • arăcește
  • arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăcesc
(să)
  • arăcesc
  • arăceam
  • arăcii
  • arăcisem
a II-a (tu)
  • arăcești
(să)
  • arăcești
  • arăceai
  • arăciși
  • arăciseși
a III-a (el, ea)
  • arăcește
(să)
  • arăcească
  • arăcea
  • arăci
  • arăcise
plural I (noi)
  • arăcim
(să)
  • arăcim
  • arăceam
  • arăcirăm
  • arăciserăm
  • arăcisem
a II-a (voi)
  • arăciți
(să)
  • arăciți
  • arăceați
  • arăcirăți
  • arăciserăți
  • arăciseți
a III-a (ei, ele)
  • arăcesc
(să)
  • arăcească
  • arăceau
  • arăciră
  • arăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăci
  • hărăcire
  • hărăcit
  • hărăcitu‑
  • hărăcind
  • hărăcindu‑
singular plural
  • hărăcește
  • hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcesc
  • hărăceam
  • hărăcii
  • hărăcisem
a II-a (tu)
  • hărăcești
(să)
  • hărăcești
  • hărăceai
  • hărăciși
  • hărăciseși
a III-a (el, ea)
  • hărăcește
(să)
  • hărăcească
  • hărăcea
  • hărăci
  • hărăcise
plural I (noi)
  • hărăcim
(să)
  • hărăcim
  • hărăceam
  • hărăcirăm
  • hărăciserăm
  • hărăcisem
a II-a (voi)
  • hărăciți
(să)
  • hărăciți
  • hărăceați
  • hărăcirăți
  • hărăciserăți
  • hărăciseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcească
  • hărăceau
  • hărăciră
  • hărăciseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăgi
  • hărăgire
  • hărăgit
  • hărăgitu‑
  • hărăgind
  • hărăgindu‑
singular plural
  • hărăgește
  • hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgesc
  • hărăgeam
  • hărăgii
  • hărăgisem
a II-a (tu)
  • hărăgești
(să)
  • hărăgești
  • hărăgeai
  • hărăgiși
  • hărăgiseși
a III-a (el, ea)
  • hărăgește
(să)
  • hărăgească
  • hărăgea
  • hărăgi
  • hărăgise
plural I (noi)
  • hărăgim
(să)
  • hărăgim
  • hărăgeam
  • hărăgirăm
  • hărăgiserăm
  • hărăgisem
a II-a (voi)
  • hărăgiți
(să)
  • hărăgiți
  • hărăgeați
  • hărăgirăți
  • hărăgiserăți
  • hărăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgească
  • hărăgeau
  • hărăgiră
  • hărăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arăcitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a arăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arăcitul viei. DLRLC
etimologie:
  • vezi arăci DEX '98 DEX '09

arăci, arăcescverb

  • 1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • arac DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.