29 de definiții pentru arac harac harag (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

arác2 sn [At: DA / E: fr arack] 1-2 Rachiu de orez sau din must de cocos, asemănător, la gust, cu romul.

arác3 sn [At: VAIDA / V: aroc / Pl: ~ace / E: mg árok] (Reg) Șanț pentru scurgerea apei.

arác1 sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV, 44/6 / V: ha-, harag, hărag, hă-, -ag sm / Pl: ~aci / E: ngr ϰαραϰι] 1 Par lung pentru susținerea viței de vie, a fasolei etc. 2 (Înv) Băț cu crestături cu care ciobanii măsurau cantitatea de lapte, prin introducerea lui în vas Cf țanc. 3 (Înv) Lineal (1). 4 (Înv) Spațiu dintre liniile unei hârtii liniate. 5 (Îvp; d. soare; îe) A fi de un ~ A fi de-o suliță.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care se înfige în pămînt, servind la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249. Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. – Variante: harác (TEODORESCU, P. P. 315), harág (CAMILAR, N. I 266, SADOVEANU, Z. C. 149, ALECSANDRI, P. P. 149) s. m.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Ngr. haraki.

ARÁC s. (reg.) pocie, vrăjar. (~ la vie.)

ARÁC s. n. băutură alcoolică foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate în zahăr. (< fr. arac, engl. arrack)

arác (aráci), s. m.1. Par pentru susținerea viței de vie. – 2. Țăruș. – Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek, bg. harakDer. arăci, vb. (a pune araci).

ARÁC ~ci m. Par lung și subțire folosit pentru susținerea viței de vie sau a unor plante agățătoare. /<ngr. haráki

arac m. par subțire de sprijinit vița de vie sau o ramură de arbore. [Gr. mod. HARAKI]. V. arag.

*2) arác n., pl. urĭ (fr. arack, d. ar. arak. V. rachiŭ). Rachiŭ de orez.

HARÁC, haraci, s. m. V. arac.

HARÁG, haragi, s. m. V. arac.

Intrare: arac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arac aracul
plural araci aracii
genitiv-dativ singular arac aracului
plural araci aracilor
vocativ singular
plural
harac
substantiv masculin (M13) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular harac haracul
plural haraci haracii
genitiv-dativ singular harac haracului
plural haraci haracilor
vocativ singular
plural
harag
substantiv masculin (M14) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular harag haragul
plural haragi haragii
genitiv-dativ singular harag haragului
plural haragi haragilor
vocativ singular
plural