2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arac1 sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV, 44/6 / V: ha~, harag, hărag, hă~, ~ag sm / Pl: ~aci / E: ngr ϰαραϰι] 1 Par lung pentru susținerea viței de vie, a fasolei etc. 2 (Înv) Băț cu crestături cu care ciobanii măsurau cantitatea de lapte, prin introducerea lui în vas Cf țanc. 3 (Înv) Lineal (1). 4 (Înv) Spațiu dintre liniile unei hârtii liniate. 5 (Îvp; d. soare; îe) A fi de un ~ A fi de-o suliță.

arác3 sn [At: VAIDA / V: aroc / Pl: ~ace / E: mg árok] (Reg) Șanț pentru scurgerea apei.

arac2 sn [At: DA / E: fr arack] 1-2 Rachiu de orez sau din must de cocos, asemănător, la gust, cu romul.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care se înfige în pămînt, servind la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249. Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. – Variante: harác (TEODORESCU, P. P. 315), harág (CAMILAR, N. I 266, SADOVEANU, Z. C. 149, ALECSANDRI, P. P. 149) s. m.

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Ngr. haraki.

ARÁC s. n. băutură alcoolică foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate în zahăr. (< fr. arac, engl. arrack)

ARÁC ~ci m. Par lung și subțire folosit pentru susținerea viței de vie sau a unor plante agățătoare. /<ngr. haráki

arac m. par subțire de sprijinit vița de vie sau o ramură de arbore. [Gr. mod. HARAKI]. V. arag.

*2) arác n., pl. urĭ (fr. arack, d. ar. arak. V. rachiŭ). Rachiŭ de orez.

HARÁC s. m. v. arac.

HARÁG s. m. v. arac.

arag (harag) m. unealtă de tras rigle spre a scrie drept (= arac).

arată toate definițiile

Intrare: arac (băutură)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arac
  • aracul
  • aracu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arac
  • aracului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: arac (par)
arac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arac
  • aracul
  • aracu‑
plural
  • araci
  • aracii
genitiv-dativ singular
  • arac
  • aracului
plural
  • araci
  • aracilor
vocativ singular
plural
harac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harac
  • haracul
  • haracu‑
plural
  • haraci
  • haracii
genitiv-dativ singular
  • harac
  • haracului
plural
  • haraci
  • haracilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harag
  • haragul
  • haragu‑
plural
  • haragi
  • haragii
genitiv-dativ singular
  • harag
  • haragului
plural
  • haragi
  • haragilor
vocativ singular
plural
hărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arac (băutură)

  • 1. Băutură alcoolică foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate în zahăr.
    surse: MDN '00

etimologie:

arac (par) harac harag hărag

  • 1. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pocie vrăjar 2 exemple
    exemple
    • Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249.
      surse: DLRLC
    • Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215.
      surse: DLRLC

etimologie: