4 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – Lat. arare.

ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – Lat. arare.

ara3 smi [At: DN3 / E: fr ara] Specie de papagal frumos colorat, cu coada lungă, din America de Sud.

ará4 vt [At: PRAV. MOLD., ap. GCR I, 119/31 / Pzi: ar / E: lat arare] A face brazde cu plugul, pentru pregătirea pământului înaintea cultivării.

ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A tăia pămîntul cu plugul, răsturnînd brazde, spre a-l pregăti pentru însămînțare. Trebuie să arăm totul, cu orice preț... întîi îndeplinirea planului. CAMILAR, TEM. 98. ◊ Absol. Întinde frățeasca ta mînă... Plugarului vajnic ce ară. BENIUC, V. 128. Se vedeau pluguri... arînd, însoțite de țărani în straie albe. SADOVEANU, N. F. 37. ◊ (Neobișnuit, cu privire la grîne) Am arat niște bucate; Le-am uitat nesecerate, Le-au mîncat vitele toate. TEODORESCU, P. P. 342. ◊ (Poetic) Cu pluguri trase de tractoare Am arat țarina tristeții. Aud sub bălăriile vieții Cum cresc bogate lanuri viitoare. BENIUC, V. 133. Peste deal, fîșiile reflectoarelor arau beznele, și gospodarii mînau vitele, trăgeau brazdele cu simțămîntul că au alături de ei o putere pe care n-o poate birui nimeni. CAMILAR, TEM. 369.

ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A tăia pămîntul cu plugul, răsturnînd brazdele, spre a-l pregăti pentru cultivare. – Lat. arare.

ÁRA s.m. Specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud. [< fr. ara < cuv. tupi].

ÁRA s. m. papagal mare, viu colorat., cu coada lungă, din America de Sud. (< fr., sp. ara)

A ARÁ ar tranz. (solul) A tăia în brazde cu plugul (în vedere cultivării). /<lat. arare

arà v. a lucra pământul, a-l brăzda cu plugul. [Lat. ARARE].

ẮRA interj. v. îra.

ÎRA interj. (Pop.; rostit cu î prelungit) Exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc. [Var.: ắra interj.] – Onomatopee.

ÎRA interj. (Pop.; rostit cu î prelungit) Exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc. [Var.: ắra interj.] – Onomatopee.

îra i [At: TDRG / V: (reg) ara / E: fo] (Pop) Cuvânt care exprimă: 1 Uimire. 2 Ciudă.

Î́RA interj. (Rostit cu î prelungit) Exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc. Oare-i ajunge pînă desară la Piatră, moș Nichifor? – Î... ra! da ce stai de vorbești? CREANGĂ, P. 115. Î... ra! moș Nichifor, nu mai spune de lup. id. ib. 120. – Variantă: ăra (NEGRUZZI, S. III 65) interj.

ărà! int. Mold. strigăt de necaz: am pățit-o! [Onomatopee].

3) ar, a v. tr. (lat. árare, it. arare, pv. sp. pg. arar, fr. nord arer). Scormonesc pămîntu cu plugu orĭ cu mașina ca să semăn cereale orĭ alt-ceva. V. grăpez.

1) áră f., pl. e (fr. ara, d. sp. ara, f. din araraca în limba „guarani” [America]). Un fel de papagal maĭ mare de cît toțĭ, multicolor și cu coada foarte lungă.

î́ ra (din îracul-de-mine), interj. de mirare saŭ cĭudă (Mold. nord): î ra, măĭ, ĭa uĭte-te ce mare foc! î ra, măĭ, da plicticos eștĭ! (Toți scriŭ îra, fără să puĭe accentu. Dar a scrie îrá orĭ î́ra e fals, că se pronunță îîîrá saŭ, maĭ exact, î ra).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ará vb., ind. prez. 1 sg. ar, 2 sg. ari, 3 sg. și pl. áră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARÁ vb. (rar) a scurma. (Tractoarele ~ pământul.)

ARA vb. (rar) a scurma. (Tractoarele ~ pămîntul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ará (ár, arát), vb. – A răsturna cu plugul brazdele de pămînt. – Mr., megl. ar, istr. oru. Lat. arāre (Pușcariu 105; Candrea-Dens., 67; REW 508; DAR); cf. it. arare, v. prov., sp., port. arar, v fr. arer. Cf. arat, arător, arătură. Der. arat, s. n. (acțiunea de a ara, arătură). – Der. neol. arabil, adj., din fr.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ắra! interj. (reg.) ah! ah!, vai de mine!, am pățit-o!

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ca musca la arat – ultimul vers din fabula Musca de Al. Donici. După munca pe ogor, un bou se îndrepta spre casă. O muscă se așezase pe jugul lui. „De unde vii, soro?” – o întreabă altă muscă întîlnită în cale. Cu un aer supărat, cealaltă îi răspunde: „Nu vezi că noi ne-ntoarcem din cîmp, de la arat?!” Și fabula se încheie cu morala: „Spre laudă deșartă / Mulți zic: noi am lucrat; / Cînd ei lucrează-n faptă / Ca musca la arat”. Expresia e deci întrebuințată pentru a caracteriza pe cei care își atribuie meritele altora; se împăunează că au luat parte activă la o muncă, dar în realitate rolul lor a fost inexistent. Fabulistul rus I.I. Dimitriev a scris pe aceeași temă o fabulă intitulată de asemenea Musca (1803). Maiakovski folosește expresia în poezia satirică Muștele opoziției la Congresul Sovietelor: Toți discută: / Oh și ah, / cum va fi, / puterea sovietică nu e rea? / dar dacă vom ajunge / pe coarnele boului istovit, / vor striga cei dintîi: „noi am arat!” LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ara, ar v. tr. (intl.) 1. a lovi cu cuțitul, a spinteca. 2. a tatona, a sonda terenul în vederea unui furt

Intrare: ara (s.m.)
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ara
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ara (vb.)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ara
  • arare
  • arat
  • aratu‑
  • arând
  • arându‑
singular plural
  • a
  • arați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ar
(să)
  • ar
  • aram
  • arai
  • arasem
a II-a (tu)
  • ari
(să)
  • ari
  • arai
  • arași
  • araseși
a III-a (el, ea)
  • a
(să)
  • are
  • ara
  • ară
  • arase
plural I (noi)
  • arăm
(să)
  • arăm
  • aram
  • ararăm
  • araserăm
  • arasem
a II-a (voi)
  • arați
(să)
  • arați
  • arați
  • ararăți
  • araserăți
  • araseți
a III-a (ei, ele)
  • a
(să)
  • are
  • arau
  • ara
  • araseră
Intrare: ară
ară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îra
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • îra
  • ‑ra
interjecție (I10)
  • ăra
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ara, arverb

  • 1. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trebuie să arăm totul, cu orice preț... întîi îndeplinirea planului. CAMILAR, TEM. 98. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Întinde frățeasca ta mînă... Plugarului vajnic ce ară. BENIUC, V. 128. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Se vedeau pluguri... arînd, însoțite de țărani în straie albe. SADOVEANU, N. F. 37. DLRLC
    • format_quote neobișnuit (Cu privire la grâne) Am arat niște bucate; Le-am uitat nesecerate, Le-au mîncat vitele toate. TEODORESCU, P. P. 342. DLRLC
    • format_quote poetic Cu pluguri trase de tractoare Am arat țarina tristeții. Aud sub bălăriile vieții Cum cresc bogate lanuri viitoare. BENIUC, V. 133. DLRLC
    • format_quote poetic Peste deal, fîșiile reflectoarelor arau beznele, și gospodarii mînau vitele, trăgeau brazdele cu simțămîntul că au alături de ei o putere pe care n-o poate birui nimeni. CAMILAR, TEM. 369. DLRLC
etimologie:

îrainterjecție

  • 1. popular (Popular; rostit cu î prelungit) Exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oare-i ajunge pînă desară la Piatră, moș Nichifor? – Î... ra! da ce stai de vorbești? CREANGĂ, P. 115. DLRLC
    • format_quote Î... ra! moș Nichifor, nu mai spune de lup. CREANGĂ, P. 120. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.