18 definiții pentru arțag

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARȚÁG, arțaguri, s. n. (Pop. și fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Din magh. harcag.

ARȚÁG, arțaguri, s. n. (Pop. și fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Din magh. harcag.

arțag sn [At: ȚICHINDEAL, F. 238 / V: h~, hăr~ / Pl: ~uri / E: mg harcag] 1 (Înv; d. detașamente armate) Hărțuire 2 (Înv; pex) Luptă 3 (Pfm) Pornire spre ceartă. 4 (Pop; îe) Plâns cu h~ Plâns nervos care cu cât încerci să-l domolești, cu atât se întețește. 5 (Rar; îe) A-și găsi ~ul cu cineva A se trezi într-o dispută cu cineva cu chef de ceartă. 6 (Pfm; îe) Tot ~ul își găsește pârțagul Orice naș își are nașul. 7 (Înv) Părul de la ceafă.

ARȚÁG, arțaguri, s. n. Pornire spre ceartă, chef de sfadă, de gîlceavă. Potrivit mijloacelor pe care le dobîndeai, luai față de ea [de viață] atitudini de arțag, de descurajare, de răzvrătire. PAS, Z. I 10. În ziua aceea [învățătorul] se sculase cu arțag, de aceea copiii tremurau ca varga așteptîndu-i întrebările. CARAGIALE, S. 8. ◊ Expr. A avea (sau a fi pus pe) arțag = a fi pus pe ceartă. Se vedea cît de colo că-i pus pe arțag. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112. 6/6. A-și găsi arțagul cu cineva = a-și găsi beleaua cu cineva. Vai de mămulica mea!... De-acum mi-am găsit arțagu cu cucoana. ALECSANDRI, T. I 185. – Variantă: harțág (CREANGĂ, P. 298, ARHIVA R. I 108) s. n.

ARȚÁG, arțaguri, s. n. Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Magh. harcag.

ARȚÁG ~uri n. pop. Pornire spre ceartă; chef de ceartă. /<ung. harcag

arțag n. (Mold. harțag) 1. poftă de ceartă (mai adesea însoțită de bătaie): nu cumva ostașul cela să aibă harțag? CR.; 2. toană: arțagul își găsește pârțagul. [Ung. HARȚAG, încăierare (v. harță)].

arțág, arțăgáș, arțăgós, V. harțag, hărțăgos.

HARȚÁG s. n. v. arțag.

harțág n., pl. urĭ (ung. harcag, întîlnire, încăĭerare, luptă). Vechĭ. Încăĭerare, harță. Azĭ. Est. Gust de ceartă. Tot arțagu îșĭ are pîrțagu (Triv.), unu gata de ceartă dă peste altu care-l învață minte. – În vest arțag, în Ban. hărțag.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arțag (pop., fam.) s. n., pl. arțaguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARȚÁG s. 1. (înv. și pop.) țâfnă. (E plin de ~.) 2. (IST.) (înv.) harță. (~ul era o încăierare ușoară între forțe armate inamice.)

ARȚAG s. 1. (înv. și pop.) țîfnă. (E plin de ~.) 2.* (înv.) harță. (~ era o încăierare ușoară între forțe armate inamice.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arțág (arțáguri), s. n.1. (Înv.) Harță, ciocnire. – 2. Caracter urît; proastă dispoziție. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harță. Este mai puțin probabil etimonul mag. harag „turbare” (Cihac, II, 476). – Der. arțăgaș, adj. (certăreț, scandalagiu); arțăgos, adj.

Intrare: arțag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arțag
  • arțagul
  • arțagu‑
plural
  • arțaguri
  • arțagurile
genitiv-dativ singular
  • arțag
  • arțagului
plural
  • arțaguri
  • arțagurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harțag
  • harțagul
  • harțagu‑
plural
  • harțaguri
  • harțagurile
genitiv-dativ singular
  • harțag
  • harțagului
plural
  • harțaguri
  • harțagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arțag, arțagurisubstantiv neutru

  • 1. popular familiar Pornire spre ceartă, chef de ceartă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Potrivit mijloacelor pe care le dobîndeai, luai față de ea [de viață] atitudini de arțag, de descurajare, de răzvrătire. PAS, Z. I 10. DLRLC
    • format_quote În ziua aceea [învățătorul] se sculase cu arțag, de aceea copiii tremurau ca varga așteptîndu-i întrebările. CARAGIALE, S. 8. DLRLC
    • chat_bubble A avea (sau a fi pus pe) arțag = a fi pus pe ceartă. DLRLC
      • format_quote Se vedea cît de colo că-i pus pe arțag. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112. 6/6. DLRLC
    • chat_bubble A-și găsi arțagul cu cineva = a-și găsi beleaua cu cineva. DLRLC
      • format_quote Vai de mămulica mea!... De-acum mi-am găsit arțagu cu cucoana. ALECSANDRI, T. I 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.