19 definiții pentru arțăgos harțăgos hărțăgos

arțăgós, -oásă [At: GORJAN, H. IV, 214 / V: -țăg-, hăr- / Pl: ~oși, -oase / E: arțag + -os] 1-2 smf a (Om) certăreț Si: (îvp) gâlcevitor. 3 av Cu arțag (3).

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: harțăgos, -oásă, hărțăgos, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Cu arțag, pornit pe ceartă, gîlcevitor. ◊ (Substantivat) Stăpînul Moșiilor Și domnul Cîmpiilor, Manea, slutul Și urîtul, Manea, grosul Și-arțăgosul. ANT. LIT. POP. I 291. ◊ Fig. Între doi boi rumegînd in ogradă, Dintr-un schimb de idei, se încinse o sfadă. Erau amîndoi arțăgoase cornute. TOMA, C. V. 186. Mi se păru un lucru cu neputință ca să mă expun a trece de-a curmezișul acea luncă, intrînd de-a dreptul in apele umflate și arțăgoase ale Siretului. ODOBESCU, S. II 270. – Variantă: hărțăgós, -oásă (SBIERA, P. 8, CREANGĂ, P. 111, ȘEZ. I 284) adj.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Pornit pe ceartă; certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Din arțag + suf. -os.

arțăgós (pop., fam.) adj. m., pl. arțăgóși; f. arțăgoásă, pl. arțăgoáse

arțăgós adj. m., pl. arțăgóși; f. sg. arțăgoásă, pl. arțăgoáse

ARȚĂGÓS adj., s. v. certăreț.

ARȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are arțag; care este dispus spre ceartă; gâlcevitor; certăreț; scandalagiu; buclucaș. /arțag + suf. ~os

arțăgos a. (Mold. harțăgos) pornit la mânie, cârcotaș, gâlcevitor: la luptă harțăgoși POP.

HARȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

HARȚĂGÓS, -OÁSĂ, harțăgoși, -oase, adj. (Reg.) V. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ, hărțăgoși, -oase, adj. (Reg.) V. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. ARȚĂGOS.

arțág, arțăgáș, arțăgós, V. harțag, hărțăgos.

hărțăgós, -oásă adj. (d. harțag). Care are tot-de-a-una harțag. – Și hărțăgáș și arțăgáș (Munt.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARȚĂGÓS adj., s. certăreț, gîlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferánt, (înv. și pop.) zavragíu, (pop. și fam.) țîfnós, zurbagíu, (pop.) pricináș, rînzós, (înv. și reg.) sfádnic, sfădálnic, sfădiciós, (reg.) arțăgáș, gîlcevós, potcáș, scandalós, sfădăiós, sfădăréț, sfădăúș, (Mold. și Bucov.) cîrciogár, (Transilv.) pórav, (prin Olt.) pricinélnic, (prin Olt. și Ban.) pricinós, (înv.) pricélnic, priciós, pricitór, sfădáci, sfăditór, (fig.) clonțós, colțós, țăndărós. (Om ~.)

Intrare: arțăgos
arțăgos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arțăgos arțăgosul arțăgoa arțăgoasa
plural arțăgoși arțăgoșii arțăgoase arțăgoasele
genitiv-dativ singular arțăgos arțăgosului arțăgoase arțăgoasei
plural arțăgoși arțăgoșilor arțăgoase arțăgoaselor
vocativ singular
plural
harțăgos
adjectiv (A51) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular harțăgos harțăgosul harțăgoa harțăgoasa
plural harțăgoși harțăgoșii harțăgoase harțăgoasele
genitiv-dativ singular harțăgos harțăgosului harțăgoase harțăgoasei
plural harțăgoși harțăgoșilor harțăgoase harțăgoaselor
vocativ singular
plural
hărțăgos
adjectiv (A51) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hărțăgos hărțăgosul hărțăgoa hărțăgoasa
plural hărțăgoși hărțăgoșii hărțăgoase hărțăgoasele
genitiv-dativ singular hărțăgos hărțăgosului hărțăgoase hărțăgoasei
plural hărțăgoși hărțăgoșilor hărțăgoase hărțăgoaselor
vocativ singular
plural