2 intrări

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Acțiunea de a a r ă c i. Arăcitul viei. – Variante: hărăcít, hărăgít s. n.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.]

arăcit1 sn [At: H II / Pl: -uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

arăcít2, a [At: ȘEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr-, hărăgit / Pl: ~iți, -e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată -ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCÍ, hărăcesc, vb. IV. Tranz. V. arăci.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍ, hărăgesc, vb. IV. Tranz. V. arăci.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăcí (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgí (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.

Intrare: arăcit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arăcit arăcitul arăci arăcita
plural arăciți arăciții arăcite arăcitele
genitiv-dativ singular arăcit arăcitului arăcite arăcitei
plural arăciți arăciților arăcite arăcitelor
vocativ singular
plural
hărăcit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hărăcit hărăcitul hărăci hărăcita
plural hărăciți hărăciții hărăcite hărăcitele
genitiv-dativ singular hărăcit hărăcitului hărăcite hărăcitei
plural hărăciți hărăciților hărăcite hărăcitelor
vocativ singular
plural
hărăgit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hărăgit hărăgitul hărăgi hărăgita
plural hărăgiți hărăgiții hărăgite hărăgitele
genitiv-dativ singular hărăgit hărăgitului hărăgite hărăgitei
plural hărăgiți hărăgiților hărăgite hărăgitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arăci arăcire arăcit arăcind singular plural
arăcește arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arăcesc (să) arăcesc arăceam arăcii arăcisem
a II-a (tu) arăcești (să) arăcești arăceai arăciși arăciseși
a III-a (el, ea) arăcește (să) arăcească arăcea arăci arăcise
plural I (noi) arăcim (să) arăcim arăceam arăcirăm arăciserăm, arăcisem*
a II-a (voi) arăciți (să) arăciți arăceați arăcirăți arăciserăți, arăciseți*
a III-a (ei, ele) arăcesc (să) arăcească arăceau arăci arăciseră
verb (VT406) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăci hărăcire hărăcit hărăcind singular plural
hărăcește hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăcesc (să) hărăcesc hărăceam hărăcii hărăcisem
a II-a (tu) hărăcești (să) hărăcești hărăceai hărăciși hărăciseși
a III-a (el, ea) hărăcește (să) hărăcească hărăcea hărăci hărăcise
plural I (noi) hărăcim (să) hărăcim hărăceam hărăcirăm hărăciserăm, hărăcisem*
a II-a (voi) hărăciți (să) hărăciți hărăceați hărăcirăți hărăciserăți, hărăciseți*
a III-a (ei, ele) hărăcesc (să) hărăcească hărăceau hărăci hărăciseră
verb (VT407) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăgi hărăgire hărăgit hărăgind singular plural
hărăgește hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăgesc (să) hărăgesc hărăgeam hărăgii hărăgisem
a II-a (tu) hărăgești (să) hărăgești hărăgeai hărăgiși hărăgiseși
a III-a (el, ea) hărăgește (să) hărăgească hărăgea hărăgi hărăgise
plural I (noi) hărăgim (să) hărăgim hărăgeam hărăgirăm hărăgiserăm, hărăgisem*
a II-a (voi) hărăgiți (să) hărăgiți hărăgeați hărăgirăți hărăgiserăți, hărăgiseți*
a III-a (ei, ele) hărăgesc (să) hărăgească hărăgeau hărăgi hărăgiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)