3 intrări

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

arăcít2, ~ă a [At: ȘEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr-, hărăgit / Pl: ~iți, ~e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcít, hărăgít s. n.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.]

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCÍ vb. IV V. arăci.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍ vb. IV V. arăci.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.

arată toate definițiile

Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arăci arăcire arăcit arăcind singular plural
arăcește arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arăcesc (să) arăcesc arăceam arăcii arăcisem
a II-a (tu) arăcești (să) arăcești arăceai arăciși arăciseși
a III-a (el, ea) arăcește (să) arăcească arăcea arăci arăcise
plural I (noi) arăcim (să) arăcim arăceam arăcirăm arăciserăm, arăcisem*
a II-a (voi) arăciți (să) arăciți arăceați arăcirăți arăciserăți, arăciseți*
a III-a (ei, ele) arăcesc (să) arăcească arăceau arăci arăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăci hărăcire hărăcit hărăcind singular plural
hărăcește hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăcesc (să) hărăcesc hărăceam hărăcii hărăcisem
a II-a (tu) hărăcești (să) hărăcești hărăceai hărăciși hărăciseși
a III-a (el, ea) hărăcește (să) hărăcească hărăcea hărăci hărăcise
plural I (noi) hărăcim (să) hărăcim hărăceam hărăcirăm hărăciserăm, hărăcisem*
a II-a (voi) hărăciți (să) hărăciți hărăceați hărăcirăți hărăciserăți, hărăciseți*
a III-a (ei, ele) hărăcesc (să) hărăcească hărăceau hărăci hărăciseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăgi hărăgire hărăgit hărăgind singular plural
hărăgește hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăgesc (să) hărăgesc hărăgeam hărăgii hărăgisem
a II-a (tu) hărăgești (să) hărăgești hărăgeai hărăgiși hărăgiseși
a III-a (el, ea) hărăgește (să) hărăgească hărăgea hărăgi hărăgise
plural I (noi) hărăgim (să) hărăgim hărăgeam hărăgirăm hărăgiserăm, hărăgisem*
a II-a (voi) hărăgiți (să) hărăgiți hărăgeați hărăgirăți hărăgiserăți, hărăgiseți*
a III-a (ei, ele) hărăgesc (să) hărăgească hărăgeau hărăgi hărăgiseră
Intrare: arăcit (fapt)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arăcit arăcitul
plural
genitiv-dativ singular arăcit arăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hărăcit hărăcitul
plural
genitiv-dativ singular hărăcit hărăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hărăgit hărăgitul
plural
genitiv-dativ singular hărăgit hărăgitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: arăcit (part.)
arăcit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arăcit arăcitul arăci arăcita
plural arăciți arăciții arăcite arăcitele
genitiv-dativ singular arăcit arăcitului arăcite arăcitei
plural arăciți arăciților arăcite arăcitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

arăcit (fapt) hărăcit hărăgit

  • 1. Faptul de a arăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Arăcitul viei.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi arăci
    surse: DEX '98 DEX '09

arăci arăcire arăcit hărăcire hărăcit hărăgire hărăgit hărăci hărăgi

  • 1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • arac
    surse: DEX '09 DEX '98