2 intrări

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

arăcit1 sn [At: H II / Pl: -uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

arăcít2, a [At: ȘEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr-, hărăgit / Pl: ~iți, -e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată -ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Acțiunea de a a r ă c i. Arăcitul viei. – Variante: hărăcít, hărăgít s. n.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.]

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: -cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCÍ, hărăcesc, vb. IV. Tranz. V. arăci.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍ, hărăgesc, vb. IV. Tranz. V. arăci.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.

Intrare: arăcit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arăcit arăcitul arăci arăcita
plural arăciți arăciții arăcite arăcitele
genitiv-dativ singular arăcit arăcitului arăcite arăcitei
plural arăciți arăciților arăcite arăcitelor
vocativ singular
plural
hărăcit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hărăcit hărăcitul hărăci hărăcita
plural hărăciți hărăciții hărăcite hărăcitele
genitiv-dativ singular hărăcit hărăcitului hărăcite hărăcitei
plural hărăciți hărăciților hărăcite hărăcitelor
vocativ singular
plural
hărăgit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hărăgit hărăgitul hărăgi hărăgita
plural hărăgiți hărăgiții hărăgite hărăgitele
genitiv-dativ singular hărăgit hărăgitului hărăgite hărăgitei
plural hărăgiți hărăgiților hărăgite hărăgitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arăci arăcire arăcit arăcind singular plural
arăcește arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arăcesc (să) arăcesc arăceam arăcii arăcisem
a II-a (tu) arăcești (să) arăcești arăceai arăciși arăciseși
a III-a (el, ea) arăcește (să) arăcească arăcea arăci arăcise
plural I (noi) arăcim (să) arăcim arăceam arăcirăm arăciserăm, arăcisem*
a II-a (voi) arăciți (să) arăciți arăceați arăcirăți arăciserăți, arăciseți*
a III-a (ei, ele) arăcesc (să) arăcească arăceau arăci arăciseră
verb (VT406) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăci hărăcire hărăcit hărăcind singular plural
hărăcește hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăcesc (să) hărăcesc hărăceam hărăcii hărăcisem
a II-a (tu) hărăcești (să) hărăcești hărăceai hărăciși hărăciseși
a III-a (el, ea) hărăcește (să) hărăcească hărăcea hărăci hărăcise
plural I (noi) hărăcim (să) hărăcim hărăceam hărăcirăm hărăciserăm, hărăcisem*
a II-a (voi) hărăciți (să) hărăciți hărăceați hărăcirăți hărăciserăți, hărăciseți*
a III-a (ei, ele) hărăcesc (să) hărăcească hărăceau hărăci hărăciseră
verb (VT407) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hărăgi hărăgire hărăgit hărăgind singular plural
hărăgește hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hărăgesc (să) hărăgesc hărăgeam hărăgii hărăgisem
a II-a (tu) hărăgești (să) hărăgești hărăgeai hărăgiși hărăgiseși
a III-a (el, ea) hărăgește (să) hărăgească hărăgea hărăgi hărăgise
plural I (noi) hărăgim (să) hărăgim hărăgeam hărăgirăm hărăgiserăm, hărăgisem*
a II-a (voi) hărăgiți (să) hărăgiți hărăgeați hărăgirăți hărăgiserăți, hărăgiseți*
a III-a (ei, ele) hărăgesc (să) hărăgească hărăgeau hărăgi hărăgiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)