2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arânda v vz arenda

arấndă sf vz arendă

arendă sf [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XII, 93 / V: (îrg) arân~, arin~ / Pl: ~nzi, -de / E: rs аренда, pn arenda, mg arenda] 1 Cedare a dreptului de folosință a unui bun, de obicei teren agricol, pe un timp determinat, în schimbul unei plăți. 2 Folosire a unui bun astfel cedat. 3 (Pex) Sumă plătită proprietarului pentru arendare (2).

ARÉNDĂ, arende, s. f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri agricole, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. [Pl. și: arenzi] – Din rus., pol. arenda.

ARÉNDĂ, arenzi, s. f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din rus., pol. arenda.

ARÉNDĂ, arenzi, s. f. (În orînduirile bazate pe exploatare) 1. (De obicei în construcție cu verbele «a da», «a lua», «a ține» și cu prep. «în», «cu») Cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri (pămînturi, pășuni, bălți, imobile, terenuri petrolifere, mine etc.) pe un timp determinat, în schimbul unei plăți. Concurența arendașilor a ridicat și ridică necontenit prețul arenzilor, lucru ce convine proprietarilor, și din aceasta, firește, rezultă crescînda îngreunare pentru mulțimea plugarilor. CARAGIALE, O. III 182. 2. Sumă care se plătește proprietarului la termene fixe pentru arendarea unui bun și care reprezintă o parte a plusvalorii rezultate din exploatarea acelui bun. Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16. [Boierii] preferă să tragă venituri grase și să le risipească în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. REBREANU, R. I 36. – Variantă: (regional) arîndă (ȚICHINDEAL, F. 203) s. f.

ARÎ́NDĂ S. f. v. arendă.

ARÉNDĂ, arenzi, s. f. (În orânduirile bazate pe exploatare) 1. Cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri pe un timp determinat, în schimbul unei plăți. 2. Sumă care se plătește, la termene fixe, proprietarului pentru arendarea unui bun. – Rus., pol. arenda.

ARENDĂ ~zi f. 1) Exploatare a unui bun material (imobil, teren etc.) pe un timp determinat în schimbul unei plăți. 2) Suma plătită de arendaș proprietarului pentru folosirea acestui bun. A plăti ~da. [G.-D. arenzii; Pl. și arende] /<pol., rus. arenda

arendă f. 1. contract prin care un proprietar închiriază un pământ, o moșie; 2. moșie arendată. [Rus. ARENDA (v. orândă și posèsie)].

aréndă f., pl. e (rut. rus. pol. bg. arénda, rut. și orénda, ung. árenda d. mlat. arrenda, din lat. ad-réndita care vine d. rédditus, réddita, restituit, réddere, a reda; it. réndita, pv. sp. renta, fr. rente, germ. rente. V. orîndă 2). Închiriere de moșie saŭ de farmacie: a da, a lua, a ținea în (saŭ cu) arendă. Baniĭ (cîștu) dațĭ orĭ primițĭ p. asta. – Maĭ vechĭ (și azĭ în Trans.) arîndă).

arendéz v. tr. (d. arendă). Daŭ cu arendă. – În Trans. arîndez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!aréndă s. f., g.-d. art. aréndei; pl. arénde

aréndă s. f., g.-d. art. arénzii / aréndei; pl. arénzi / arénde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARÉNDĂ s. (ieșit din uz) posesiune, (înv. și reg.) năimeală, orândă, simbrie. (A luat moșia în ~.)

ARENDĂ s. (ieșit din uz) posesiune, (înv. și reg.) năimeală, orîndă, simbrie. (A luat moșia în ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aréndă (-de), s. f. – Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri. – Var. (Trans.) arîndă, (Olt.) arindă, (Mold., Trans.) orîndă. Lat. med. arenda, intrat tîrziu, probabil în sec. XVIII, și pe mai multe căi în același timp; (cf. mag. árenda, bg., sb., pol., rus. arenda, rut. arenda, oranda). Cf. Cihac, II, 3; Hasdeu 1540; Berneker 30, care pornesc de la etimoane sl.; Sanzewitsch 197, care se bazează pe rusă; Gáldi, Dict., 83, care pleacă de la mag. Densusianu, Hlr., 148 și Pușcariu 121 considerau că arîndă derivă direct din lat. *arrendare (sard. arrendare, sp. arrendar), ipoteză puțin probabilă; -î- pare mai curînd, ca în orîndă, prin analogie cu cel din rînd și (o)rîndui. Var. moldovenească orîndă, care reproduce fonetismul rut. (cf. Miklosich, Fremdw., 75), a ajuns să însemne „cîrciumă”, deoarece în trecut cîrciumile și hanurile din localități erau date în arendă de către marii proprietari și producători. Der. arenda, vb. (a da sau a lua în arendă); arendaș, s. m. (persoană care ia în arendă, fermier); arendășesc, adj. (propriu unui arendaș); arendăși, vb. (a arenda); arendășie, s. f. (arendare; ocupație de arendaș); arendășiță, s. f. (nevastă de arendaș); arendășoaică, s. f. (nevastă de arendaș); arendator, s. m. (arendaș); orîndar, s. m. (cîrciumar); orîndărie, s. f. (arendare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arấndă, arânde, s.f. – (pop.) Arendă. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți: „Batori a dat în arândă minele din Groapa Mare baronului Herberstein...” (Dariu Pop, 1938: 15). – Var. a lui arendă, intrat târziu în rom, probabil sec. XVIII, prin mai multe căi (< ucr., rus., pol., magh. arenda < lat. med. arenda < lat. ad-rendita < redditus, reddita „restituit”) (Scriban, DER, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: arânda
arânda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arendă
arendă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendă
  • arenda
plural
  • arende
  • arendele
genitiv-dativ singular
  • arende
  • arendei
plural
  • arende
  • arendelor
vocativ singular
plural
arendă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendă
  • arenda
plural
  • arenzi
  • arenzile
genitiv-dativ singular
  • arenzi
  • arenzii
plural
  • arenzi
  • arenzilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DRAM, DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arândă
  • arânda
plural
  • arânde
  • arândele
genitiv-dativ singular
  • arânde
  • arândei
plural
  • arânde
  • arândelor
vocativ singular
plural

arendă arândă

  • 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri agricole, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Concurența arendașilor a ridicat și ridică necontenit prețul arenzilor, lucru ce convine proprietarilor, și din aceasta, firește, rezultă crescînda îngreunare pentru mulțimea plugarilor. CARAGIALE, O. III 182.
      surse: DLRLC
  • 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16.
      surse: DLRLC
    • [Boierii] preferă să tragă venituri grase și să le risipească în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. REBREANU, R. I 36.
      surse: DLRLC

etimologie: