2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apuntaménte sfp [At: DA / E: fr appointement] (Frî) Salariu al unui funcționar.

APUNTAMÉNTE s.n.pl. (Franțuzism) Remunerație fixă pentru o funcție în sectorul economic particular. [< fr. appointements].

APUNTAMÉNTE s. n. pl. remunerație fixă pentru o funcție în sectorul economic particular. (după fr. appointements)

apuntamente n. pl. salariul funcționarilor superiori (= fr. appointements).

apuntamént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr appontement] Punte (de lemn) pe malul apei, servind la acostarea ambarcațiilor.

APUNTAMÉNT, apuntamente, s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului apei, servind la acostarea unei ambarcații. – Cf. fr. appontement.

APUNTAMÉNT, apuntamente, s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului apei, servind la acostarea unei ambarcații. – Cf. fr. appontement.

APUNTAMÉNT s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului unei ape, servind la acostarea navelor. – După fr. appontement.

APUNTAMÉNT s.n. Punte de-a lungul malurilor servind la acostarea navelor; debarcader. ♦ Rampă de descărcare. [Pl. -te. / cf. it. appuntamento, fr. appontement].

APUNTAMÉNT s. n. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcațiilor. (< fr. appontement)

APUNTAMÉNT ~e n. Punte de-a lungul unui mal pentru acostarea navelor. /<fr. appontement

*apuntamént n., pl. e (it. appuntamento, fr. appointement). Salar, leafă, remunerațiune pentru o funcțiune. V. onorar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apuntaménte (remunerație) (înv.) s. n. pl.

apuntamént (punte) s. n., pl. apuntaménte

apuntamént (nav.) s. n., pl. apuntaménte

apuntamént (tip de remunerație) s. n., pl. apuntaménte

Intrare: apuntamente
apuntamente substantiv neutru
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • apuntamente
  • apuntamentele
genitiv-dativ singular
plural
  • apuntamente
  • apuntamentelor
vocativ singular
plural
Intrare: apuntament
apuntament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apuntament
  • apuntamentul
  • apuntamentu‑
plural
  • apuntamente
  • apuntamentele
genitiv-dativ singular
  • apuntament
  • apuntamentului
plural
  • apuntamente
  • apuntamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apuntament

  • 1. Punte (de lemn) de-a lungul malului apei, servind la acostarea unei ambarcații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: debarcader
    • 1.1. Rampă de descărcare.
      surse: DN

etimologie: