16 definiții pentru debarcader

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu utilaj adecvat pentru acostarea navelor, pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère.

debarcadér sn [At: I. IONESCU, M. 756 / Pl: ~e / E: fr débarcadère] Loc special amenajat pe malul unei ape sau pe un chei într-un port, pentru debarcarea și îmbarcarea călătorilor și a mărfurilor.

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère.

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc special amenajat pe malul unei ape pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor. Vrei să spui că nu avem debarcader și plajă proprie? CAMIL PETRESCU, T. III 22. O potecă scurtă și cu trepte cobora... pînă la micul debarcader vechi și putred, unde stăteau priponite cîteva luntrii. GALACTION, O. I 571. În negura nopții se profilă silueta unui vapor la debarcader, gata de plecare. BART, E. 250.

DEBARCADÉR s.n. Loc amenajat pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor la chei. [< fr. débarcadère].

DEBARCADÉR s. n. loc amenajat în port sau pe malul unei căi navigabile pentru debarcare (1). (< fr. débarcadère)

DEBARCADÉR ~e n. Loc pe malul unei ape sau într-un port special amenajat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor sau a mărfurilor. /<fr. débarcadere

*debarcadér n., pl. e (fr. débarcadère, format după embarcadère; sp. desembarcadero). Schele, loc în port unde debarcă călătoriĭ din corăbiĭ, ca gările p. trenurĭ. V. îmbarcader, arsana, liman.

port-debarcadér s. n. Debarcader de unde pleacă vaporașele de agrement ◊ „Pe Herăstrău, Floreasca, Tei și alte lacuri din Capitală navighează zilnic zeci de ambarcațiuni care pornesc din «porturile-debarcader». Sc. 28 VII 61 p. 1 (din port + debarcader)

*imbarcadér n., pl. e (fr. embarcadère, d. sp. embarcadero). Locu de imbarcațiune, care se numește și debarcader cînd e vorba de a debarca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debarcader s. n., pl. debarcadere

debarcader s. n., pl. debarcadere

debarcadér s. n., pl. debarcadére

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBARCADÉR s. (rar) ambarcader, (înv.) arsana, scală, schelă. (A luat vaporul de la ~.)

DEBARCADER s. (rar) ambarcader, (înv.) arsana, scală, schelă. (A luat vaporul de la ~.)

Intrare: debarcader
debarcader substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debarcader
  • debarcaderul
  • debarcaderu‑
plural
  • debarcadere
  • debarcaderele
genitiv-dativ singular
  • debarcader
  • debarcaderului
plural
  • debarcadere
  • debarcaderelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debarcader, debarcaderesubstantiv neutru

  • 1. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu utilaj adecvat pentru acostarea navelor, pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Vrei să spui că nu avem debarcader și plajă proprie? CAMIL PETRESCU, T. III 22. DLRLC
    • format_quote O potecă scurtă și cu trepte cobora... pînă la micul debarcader vechi și putred, unde stăteau priponite cîteva luntrii. GALACTION, O. I 571. DLRLC
    • format_quote În negura nopții se profilă silueta unui vapor la debarcader, gata de plecare. BART, E. 250. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.