5 definiții pentru apuntaj
APUNTÁJ, apuntaje, s. n. (Rar) Apuntare. – Din fr. appontage.
APUNTÁJ, apuntaje, s. n. (Rar) Apuntare. – Din fr. appontage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apuntáj s. n., pl. apuntáje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APUNTÁJ s.f. Apuntare. [< fr. appontage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APUNTÁJ s. f. apuntare. (< fr. appontage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: apuntaj
apuntaj substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | apuntaj | apuntajul |
| plural | apuntaje | apuntajele | |
| genitiv-dativ | singular | apuntaj | apuntajului |
| plural | apuntaje | apuntajelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||