APUNTARE, apuntări, s. f. Faptul de a apunta; apuntizare, apuntaj. – V. apunta.

apuntare sf [At: DEX² / Pl: ~tări / E: apunta] Coborâre pe puntea unui portavion Si: apuntizare.

APUNTARE, apuntări, s. f. Faptul de a apunta; apuntizare. – V. apunta.

APUNTARE s.f. Acțiunea de a apunta. [< apunta].

apuntare s. f. Acțiunea de a apunta ◊ „Pistă de apuntare” (la televiziune și radio în iulie 1969) (din apunta; SMFC IV 310, V. Guțu Romalo C.G. 235, FC II 34, 35, 36, 281; DEX, DN3)

apuntare s. f., g.-d. art. apuntării; pl. apuntări

apuntare s. f., g.-d. art. apuntării; pl. apuntări

apuntare s. f., g.-d. art. apuntării; pl. apuntări

APUNTARE evoluția aeronavelor din momentul începerii redresării până la oprirea acestora pe puntea unui portavion sau portelicopter. Oprirea din rulaj pe puntea unei nave a aeronavelor ambarcate se efectuează cu niște sandouri declanșate automat la unul din capetele navei, în momentul trecerii trenului de aterizare peste un dispozitiv special. La apuntare sandoul proiectat în sus se agață de crosă (tijă specială dispusă sub fuselaj, în partea din spate a aeronavei) frânând aeronava pe o distanță de 15-20 m, până la oprirea completă.