apucat², ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 22/2 / Pl: ~ați, ~e / E: apuca] 1 a Prins. 2 a Surprins de... 3 a Luat. 4 a Agățat. 5 a (înv) Atacat. 6 a (Pop) Primit prin tradiție. 7 a (Înv) Moștenit. 8 a (Pop) Făcut pe fugă. 9-10 smf, a (Om) țicnit. 11-12 smf, a (Pex) (Om) năbădăios. 13 a (Construit cu prepoziția „de”) Care are o boală acută. 14 a (D. copii, oameni) Epileptic. 15 av (Îlav) Ca -ații Ca nebunii. 16 av (Îal) Cu pasiune. 17 smf (Îvp) Persoană care și-a impus să postească strict. 18 smf (Îvp; pex) Persoană care s-ajurat.

APUCAT I. adj. 1 p. APUCA ¶¶ contr. NEAPUCAT ¶ 2 Fig. Pornit, iute, cam într’o ureche: era ea cam ~ă și ’nainte (VLAH.) ¶ 3 🩺 pop. Bolnav de colici (vorb. mai ales de copii mici): cînd pruncul se svîrcolește..., babele și moașele zic că e ~ de inimă (TEOD.). II. sbst. 1 Faptul de a apuca ¶ 2 loc. adv. Pe ~e, la întîmplare, cum poate cineva după împrejurări: feciorii de boieri învățau romînește numai din întîmplare și pe ~ (I.-GH.) ¶ 3 ‡Răpire, prădare, jefuire: cu tălhușaguri și ~ul a trăi era obicinuiți (CANT.) ¶ 4 🩺 pop. Dureri, colici, epilepsie (mai ales la copii): Strînsul cu ~ul a umblat Și de mîna dreaptă m’a luat (TOC.).

APUCAT², -Ă apucați, -te, adj. (În superstiții) Muncit de diavol; p. ext. pornit, năbădăios, sărit, țicnit. M-am temut că-i apucat Și-mi prind cu necuratul treabă. COȘBUC, P. I 242. Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata... și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. II 235. Baba scrîșni din dinți ca apucată. EMINESCU, N. 22. ◊ (Substantivat) Se scutură din gînduri, sare ca un apucat pe movila de țarină proaspătă. GALAN, Z. R. 61.

APUCAT², -Ă, apucați, -te, adj. (În superstiții, adesea substantivat) Muncit de diavol; p. ext. năbădăios, nebun. ♦ (Pop.; despre copii) Bolnav de colici. – V. apuca.

APUCAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APUCA și A SE APUCA. ◊ Pe ~te în fugă; în grabă. 3) și substantival (în superstiții) Care este muncit de diavol. 3) Care nu este în toate mințile; smintit. /v. a (se) apuca

apucat a. 1. luat, surprins, prins; apucat de hoți, de friguri; 2. iute, aprig: oricât de apucat ar fi; 3. răcit la mijloc (de copii). ║ n. 1. în locuțiunea: pe apucate, în pripă; 2. pop. dureri convulsive la prunci: descântec de apucat.

apucát, -ă adj. Zăpăcit, țicnit. S. n., pl. urĭ.Apucătură, o boală.

+apucat¹ adj. m., (fam.) s. m., pl. apucați; adj. f., (fam.) s. f. apucată, pl. apucate

APUCAT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

apucat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.