2 intrări

17 definiții

APROXIMÁRE, aproximări, s. f. Faptul de a aproxima.V. aproxima.

APROXIMÁRE s. f. Faptul de a aproxima.V. aproxima.

!aproximáre (a-pro-) s. f., g.-d. art. aproximắrii; pl. aproximắri

aproximáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. aproximării; pl. aproximări

aproximáre sf [At: NEGULICI / V: (înv) -osi-, (înv) app-, -ossi-, -ocsi- / Pl: ~mari / E: aproxima] 1 Stabilire a valorii aproximative a unei mărimi. 2 Echivalare a unei mărimi cu alta, de valoare apropiată.

APROXIMÁRE s. aproximație. (~ a unei mărimi.)

APROXIMÁRE s.f. Acțiunea de a aproxima; aproximație. [< aproxima].

APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea sau valorile apropiate de o anumită mărime (căutată). – Din lat. approximare.

APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea sau valorile apropiate de o anumită mărime (căutată). – Din lat. approximare.

APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea apropiată, aproximativă a unei mărimi. – Fr. approximer (lat. lit. approximare).

aproximá (a ~) (a-pro-) vb., ind. prez. 3 aproximeáză

aproximá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. aproximéz, 3 sg. și pl. aproximeáză

aproximá vt [At: (a. 1840) ap. TDRG / V: (înv) -osi-, (înv) app-, -ocsi-, -ossi- / Pzi: -méz / E: lat approximare, fr approximer] 1 A stabili valoarea aproximativă a unei mărimi. 2 A echivala o mărime cu una apropiată ca valoare. 3 (Rar; iuz) A realiza (artizanal) substitutul unui obiect tehnic, respectând numai anumite cerințe.

APROXIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unei mărimi. [< fr. approximer, cf. lat. approximare].

APROXIMÁ vb. tr. a determina valoarea aproximativă a unei mărimi. (< lat. approximare)

A APROXIMÁ ~éz tranz. (valorile unei mărimi) A determina cu aproximație. /<fr. approximer, lat. approximare

*aproximațiúne f. (lat. approximatio, d. próximus, cel maĭ apropiat). Prețuire (evaluare) apropiată. – Și -áție și -áre.

Intrare: aproximare
aproximare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aproximare aproximarea
plural aproximări aproximările
genitiv-dativ singular aproximări aproximării
plural aproximări aproximărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aproxima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aproxima aproximare aproximat aproximând singular plural
aproximea aproximați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aproximez (să) aproximez aproximam aproximai aproximasem
a II-a (tu) aproximezi (să) aproximezi aproximai aproximași aproximaseși
a III-a (el, ea) aproximea (să) aproximeze aproxima aproximă aproximase
plural I (noi) aproximăm (să) aproximăm aproximam aproximarăm aproximaserăm, aproximasem*
a II-a (voi) aproximați (să) aproximați aproximați aproximarăți aproximaserăți, aproximaseți*
a III-a (ei, ele) aproximea (să) aproximeze aproximau aproxima aproximaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)