2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

apretáre sf [At: DA / Pl: ~tări / E: apreta] (Thl) Supunere a unor produse (țesături, hârtie etc.) unei operații chimice care le dă consistență și luciu Si: apretat1.

APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta și rezultatul ei; scrobire. – V. apreta.

APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta și rezultatul ei; scrobire. – V. apreta.

APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta; scrobire.

APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta; scrobire.

apretáre (a-pre-) s. f., g.-d. art. apretắrii; pl. apretắri

apretáre s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. apretării; pl. apretări

APRETÁRE s. scrobire, scrobit, (rar) apretură, (Mold. și Bucov.) crohmălire. (~ țesăturilor.)

APRETÁRE s,f, Acțiunea de a apreta; apretură. [< apreta].

apretá vtr [At: DA / Pzi: -tez / E: fr apprêter] (Thl) A supune diferite produse (țesături, hârtie etc.) unei operații chimice care le dă consistență și lustru Si: a da apret.

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A aplica un apret, a trata cu un apret; a scrobi. – Din fr. apprêter.

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A aplica un apret, a trata cu apret; a scrobi. – Din fr. apprêter.

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A supune țesăturile textile unei operații fizico-chimice pentru a le da anumite calități (asprime, rigiditate, luciu etc.), a da apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. 1. A supune țesăturile (sau firele) textile unei operații fizico-chimice pentru a le da asprime, rigiditate, luciu etc.; a scrobi. 2. A aplica un apret pe suprafața pieilor pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. – Fr. apprêter.

apretá (a ~) (a-pre-) vb., ind. prez. 3 apreteáză

apretá vb. (sil. -pre-), ind. prez. 1 sg. apretéz, 3 sg. și pl.apreteáză

APRETÁ vb. a scrobi, (reg.) a aspri, a mânji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)

APRETÁ vb. I. tr. A trata cu un apret (țesături, fibre textile sau piei); a scrobi. [< fr. apprêter].

APRETÁ vb. tr. a trata cu apret; a scrobi. (< fr. apprêter)

A APRETÁ ~éz tranz. 1) (rufe, țesături sau fire textile) A clăti cu apret, pentru a da rigiditate și aspect; a scrobi. 2) (piei tăbăcite) A trata cu apret. /<fr. apprêter

Intrare: apretare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apretare apretarea
plural apretări apretările
genitiv-dativ singular apretări apretării
plural apretări apretărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apreta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apreta apretare apretat apretând singular plural
apretea apretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apretez (să) apretez apretam apretai apretasem
a II-a (tu) apretezi (să) apretezi apretai apretași apretaseși
a III-a (el, ea) apretea (să) apreteze apreta apretă apretase
plural I (noi) apretăm (să) apretăm apretam apretarăm apretaserăm, apretasem*
a II-a (voi) apretați (să) apretați apretați apretarăți apretaserăți, apretaseți*
a III-a (ei, ele) apretea (să) apreteze apretau apreta apretaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)