9 definiții pentru apretare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apretare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: apreta] (Thl) Supunere a unor produse (țesături, hârtie etc.) unei operații chimice care le dă consistență și luciu Si: apretat1.

APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta și rezultatul ei; scrobire. – V. apreta.

APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta și rezultatul ei; scrobire. – V. apreta.

APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta; scrobire.

APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta; scrobire.

APRETÁRE s,f, Acțiunea de a apreta; apretură. [< apreta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apretáre (a-pre-) s. f., g.-d. art. apretắrii; pl. apretắri

apretáre s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. apretării; pl. apretări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APRETÁRE s. scrobire, scrobit, (rar) apretură, (Mold. și Bucov.) crohmălire. (~ țesăturilor.)

APRETARE s. scrobire, scrobit, (rar) apretură, (Mold. și Bucov.) crohmălire. (~ țesăturilor.)

Intrare: apretare
  • silabație: a-pre-ta-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apretare
  • apretarea
plural
  • apretări
  • apretările
genitiv-dativ singular
  • apretări
  • apretării
plural
  • apretări
  • apretărilor
vocativ singular
plural

apretare

etimologie:

  • vezi apreta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN