2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apreta vtr [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr apprêter] (Thl) A supune diferite produse (țesături, hârtie etc.) unei operații chimice care le dă consistență și lustru Si: a da apret.

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A aplica un apret, a trata cu un apret; a scrobi. – Din fr. apprêter.

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A aplica un apret, a trata cu apret; a scrobi. – Din fr. apprêter.

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A supune țesăturile textile unei operații fizico-chimice pentru a le da anumite calități (asprime, rigiditate, luciu etc.), a da apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.

APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. 1. A supune țesăturile (sau firele) textile unei operații fizico-chimice pentru a le da asprime, rigiditate, luciu etc.; a scrobi. 2. A aplica un apret pe suprafața pieilor pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. – Fr. apprêter.

APRETÁ vb. I. tr. A trata cu un apret (țesături, fibre textile sau piei); a scrobi. [< fr. apprêter].

APRETÁ vb. tr. a trata cu apret; a scrobi. (< fr. apprêter)

A APRETÁ ~éz tranz. 1) (rufe, țesături sau fire textile) A clăti cu apret, pentru a da rigiditate și aspect; a scrobi. 2) (piei tăbăcite) A trata cu apret. /<fr. apprêter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apretá (a ~) (a-pre-) vb., ind. prez. 3 apreteáză

apretá vb. (sil. -pre-), ind. prez. 1 sg. apretéz, 3 sg. și pl.apreteáză

aprét adj. m., pl. apréți; f. sg. aprétă, pl. apréte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APRETÁ vb. a scrobi, (reg.) a aspri, a mânji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)

APRETA vb. a scrobi, (reg.) a aspri, a mînji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

apreta, apretez, vb. 1. a bate. 2. a fura

Intrare: apreta
  • silabație: a-pre-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apreta
  • apretare
  • apretat
  • apretatu‑
  • apretând
  • apretându‑
singular plural
  • apretea
  • apretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apretez
(să)
  • apretez
  • apretam
  • apretai
  • apretasem
a II-a (tu)
  • apretezi
(să)
  • apretezi
  • apretai
  • apretași
  • apretaseși
a III-a (el, ea)
  • apretea
(să)
  • apreteze
  • apreta
  • apretă
  • apretase
plural I (noi)
  • apretăm
(să)
  • apretăm
  • apretam
  • apretarăm
  • apretaserăm
  • apretasem
a II-a (voi)
  • apretați
(să)
  • apretați
  • apretați
  • apretarăți
  • apretaserăți
  • apretaseți
a III-a (ei, ele)
  • apretea
(să)
  • apreteze
  • apretau
  • apreta
  • apretaseră
Intrare: apret (adj.)
apret2 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-pret
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apret
  • apretul
  • apretu‑
  • apre
  • apreta
plural
  • apreți
  • apreții
  • aprete
  • apretele
genitiv-dativ singular
  • apret
  • apretului
  • aprete
  • apretei
plural
  • apreți
  • apreților
  • aprete
  • apretelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apreta

  • 1. A aplica un apret, a trata cu un apret.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: scrobi

etimologie: