O definiție pentru apret (adj.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aprét adj. m., pl. apréți; f. sg. aprétă, pl. apréte

Intrare: apret (adj.)
apret2 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-pret info
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apret
  • apretul
  • apretu‑
  • apre
  • apreta
plural
  • apreți
  • apreții
  • aprete
  • apretele
genitiv-dativ singular
  • apret
  • apretului
  • aprete
  • apretei
plural
  • apreți
  • apreților
  • aprete
  • apretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)