7 definiții pentru aprețui

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A aprecia, a prețui. Ah! domnule, sîntem meniți amîndoi a ne cunoaște ș-a ne aprețui. ALECSANDRI, T. 745.

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui. – Fr. apprecier (după prețui).

aprețuí (a ~) (înv.) (a-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiésc, imperf. 3 sg. aprețuiá; conj. prez. 3 să aprețuiáscă

aprețuí vb. (sil. -pre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiésc, imperf. 3 sg. aprețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.aprețuiáscă

aprețuí vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: -esc / E: aprecia + prețui] A aprecia.

Intrare: aprețui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aprețui aprețuire aprețuit aprețuind singular plural
aprețuiește aprețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aprețuiesc (să) aprețuiesc aprețuiam aprețuii aprețuisem
a II-a (tu) aprețuiești (să) aprețuiești aprețuiai aprețuiși aprețuiseși
a III-a (el, ea) aprețuiește (să) aprețuiască aprețuia aprețui aprețuise
plural I (noi) aprețuim (să) aprețuim aprețuiam aprețuirăm aprețuiserăm, aprețuisem*
a II-a (voi) aprețuiți (să) aprețuiți aprețuiați aprețuirăți aprețuiserăți, aprețuiseți*
a III-a (ei, ele) aprețuiesc (să) aprețuiască aprețuiau aprețui aprețuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)