15 definiții pentru apostazie apostasie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apostazie sf [At: DA / V: ~asie / Pl: ~ii / E: fr apostasie, lat apostasia] 1 Renunțare publică la o anumită credință religioasă Cf renegare. 2-3 Renunțare la viața monahală și intrare în viața laică. 4-5 Renegare a unei doctrine sau concepții (politice, religioase etc.) și adoptare a alteia. 6 Revoltă împotriva stăpânirii.

APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii. [Var.: apostasie s. f.] – Din ngr. apostasia, fr. apostasie.

APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var.: apostasíe s. f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie.

APOSTAZÍE, apostazii, s. f. Renunțare publică la o religie (de obicei spre a îmbrățișa o alta). ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții (politice, filozofice etc.).

APOSTAZÍE, apostazii, s. f. Renunțare publică la o religie; renegare a unei doctrine sau concepții. – Fr. apostasie (lat. lit. apostasia).

APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – părăsire].

APOSTAZÍE s. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia)

APOSTAZÍE ~i f. 1) Renunțare în public la o religie. 2) fig. Renunțare la convingerile de mai înainte; renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [G.-D. apostaziei] /<fr. apostasie, lat. apostasia

apostazie f. 1. părăsire în public a religiunii; 2. părăsirea unei doctrine, a unor principii.

*apostazíe f. (vgr. apostasia). Renegare, dezertare, părăsirea religiuniĭ, a unuĭ principiŭ saŭ a unuĭ partid.

apostasie sf vz apostazie

APOSTASÍE s. f. v. apostazie.

APOSTASÍE s. f. v. apostazie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile

apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile

Intrare: apostazie
apostazie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apostazie
  • apostazia
plural
  • apostazii
  • apostaziile
genitiv-dativ singular
  • apostazii
  • apostaziei
plural
  • apostazii
  • apostaziilor
vocativ singular
plural
apostasie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apostasie
  • apostasia
plural
  • apostasii
  • apostasiile
genitiv-dativ singular
  • apostasii
  • apostasiei
plural
  • apostasii
  • apostasiilor
vocativ singular
plural

apostazie apostasie

  • 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: