3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APORÉTICĂ s.f. (În filozofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [< fr. aporétique, cf. gr. aporein – a se îndoi].

aporétic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aporetique] (Liv) 1 Care are aspectul unei aporii. 2 Care aparține unei aporii. 3 Referitor la o aporie. 4 Specific unei aporii. 5 De aporie.

APORÉTIC, -Ă, aporetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Livr.) Care are aspectul unei aporii, de aporie. 2. S. f. Modalitate de punere a problemelor dialecticii cunoașterii și acțiunii greu sau imposibil de rezolvat, în vederea descoperirii principiilor echilibrării lor. – Din fr. aporétique.

APORÉTIC, -Ă, aporetici, -ce, adj. (Livr.) Care are aspectul unei aporii, de aporie. – Din fr. aporétique.

APORÉTIC, -Ă adj. Cu caracter de aporie; nesigur. // S.m. și f. Adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. [< fr. aporétique].

APORÉTIC, -Ă I. adj. cu caracter de aporie. II. s. m. f. adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. III. s. f. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri. (< fr. aporétique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aporétică s. f., g.-d. art. aporéticii

aporétică s. f., g.-d. art. aporéticii

aporétic adj. m., pl. aporétici; f. aporétică, pl. aporétice

aporétic adj. m., pl. aporétici; f. sg. aporétică, pl. aporétice

Intrare: aporetică (modalitate)
aporetică1 (g.-d. art. -cii) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aporetică
  • aporetica
plural
genitiv-dativ singular
  • aporetici
  • aporeticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: aporetică (persoană)
aporetică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aporetică
  • aporetica
plural
  • aporetice
  • aporeticele
genitiv-dativ singular
  • aporetice
  • aporeticei
plural
  • aporetice
  • aporeticelor
vocativ singular
plural
Intrare: aporetic (adj.)
aporetic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aporetic
  • aporeticul
  • aporeticu‑
  • aporetică
  • aporetica
plural
  • aporetici
  • aporeticii
  • aporetice
  • aporeticele
genitiv-dativ singular
  • aporetic
  • aporeticului
  • aporetice
  • aporeticei
plural
  • aporetici
  • aporeticilor
  • aporetice
  • aporeticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aporetică (modalitate)

  • 1. Modalitate de punere a problemelor dialecticii cunoașterii și acțiunii greu sau imposibil de rezolvat, în vederea descoperirii principiilor echilibrării lor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

aporetic (adj.)

  • 1. livresc Care are aspectul unei aporii, de aporie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: nesigur

etimologie:

aporetic, -ă (persoană) aporetic aporetică

  • 1. Adept al filozofiei scepticului Pyrrhon.
    surse: DN

etimologie: