2 intrări
22 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APOLOGETÍCĂ S. f. 1. Sistem preconceput de apărare sau de justificare neîntemeiată a unei idei, a unei doctrine etc. 2. Parte principală a teologiei, care are ca scop justificarea religiei creștine.
APOLOGÉTICĂ s. f. 1. Sistem preconceput de apărare sau justificare neîntemeiată a unei idei, doctrine etc. 2. Parte principală a teologiei, care are ca scop justificarea religiei creștine. – Fr. apologétique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOLOGÉTICĂ s.f. 1. Ramură a teologiei care are ca scop justificarea religiei creștine și care se ocupă cu respingerea atacurilor îndreptate împotriva acestei religii. 2. Sistem preconceput, teorie etc. prin care se apără, se justifică sau se înfrumusețează în mod neîntemeiat o idee, un sistem etc. [Gen. -cii. / cf. fr. apologétique, it. apologetica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOLOGÉTICĂ f. Ramură a teologiei, care are ca obiect apărarea religiei creștine. [G.-D. apologeticii] /<fr. apologétique, lat. apologeticus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apologetică f. partea teologiei care combate atacurile în contra religiunii creștine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine prin argumente raționale și istorice. – Din fr. apologétique.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apologetic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr apologetique, lat apologeticus] 1-2 a Care constituie o apologie a ceva (sau a cuiva). 3 a De laudă. 4 sf Ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului împotriva atacurilor ce i se aduc acesteia. 5-8 sf (Fig) Glorificare (servilă și interesată) a cuiva (sau a ceva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine. – Din fr. apologétique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -e, adj. Care conține o apologie, care ține de apologie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -e, adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. – Fr. apologétique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOLOGÉTIC, -Ă adj. Care conține o apologie; de apologie. [Cf. fr. apologétique, lat. apologeticum, gr. apologetikos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOLOGÉTIC, -Ă I. adj. care conține o apologie. II. s. f. 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc. (< fr. apologétique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APOLOGÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apologie; propriu apologiei. /<fr. apologétique, lat. apologeticus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apologetic a. care conține o apologie: discurs apologetic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apologétic, -ă adj. (vgr. apologetikós). De apologie: discurs apologetic. S. f., pl. ĭ și e. Acea parte a teologiiĭ care apără creștinizmu de atacurĭ. Adv. În mod apologetic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
apologétică s. f., g.-d. art. apologéticii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apologétică s. f., g.-d. art. apologéticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apologétic adj. m., pl. apologétici; f. apologétică, pl. apologétice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apologétic adj. m., pl. apologétici; f. sg. apologétică, pl. apologétice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
APOLOGÉTIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
apologetică
- 1. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine prin argumente raționale și istorice.surse: DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză apologétiquesurse: DEX '09 DEX '98 DN
apologetic
- 1. Care conține o apologie, care ține de apologie.surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: panegiric (s. n.)
etimologie:
- limba franceză apologétiquesurse: DEX '09 DLRLC