13 definiții pentru apolog

apológ sn [At: NEGRUZZI, S. I, 336 / Pl: ~uri, ~oage / E: fr apologue, lat apologus] Scurtă povestire (în versuri sau în proză), cuprinzând o învățătură morală practică, sub formă alegorică, de cele mai multe ori prin atribuirea de însușiri omenești unor animale sau lucruri neînsuflețite Cf fabulă, parabolă.

APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) cu sens moralizator, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus.

APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus.

APOLÓG, apologuri, s. n. (Rar) Povestire scurtă (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică prezentată în formă alegorică, atribuind însușiri omenești unor animale sau lucruri. V. fabulă. De la Esop, pe care-l silabisim pe bancele școalei pînă la La Fontaine, Krîlov, Donici, apologul ca și proverbul au fost totdeauna înțelepciunea națiunilor. NEGRUZZI, S. I 336.

APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică prezentată în formă alegorică. – Fr. apologue (lat. lit. apologus).

apológ s. n., pl. apológuri

apológ s. n., pl. apológuri

APOLÓG s.n. (Rar) Povestire, istorioară în proză sau în versuri care cuprinde o învățătură morală, prezentată alegoric. V. fabulă. [Pl. -guri. / < fr. apologue, cf. it. apologo, lat. apologus, gr. apologos – povestire].

APOLÓG s. n. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare. (< fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)

APOLÓG ~uri n. Povestire scurtă care conține o învățătură morală, prezentată în formă alegorică. /<fr. apologue, lat. apologus

apolog n. istorioară cu coprins moral și instructiv.

*apológ n., pl. oage saŭ urĭ (vgr. apólogos). Fabulă care cuprinde un adevăr moral.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

apolog (gr. apo „despre” + logos „vorbire”), figură de stil narativă, deci compozițională, și anume o narațiune alegorică în proză sau în versuri din care se trage o învățătură morală (P). Ex. apologurile lui Esop. A. este o alegorie morală, spre deosebire de parabolă, care este o alegorie religioasă.

Intrare: apolog
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apolog apologul
plural apologuri apologurile
genitiv-dativ singular apolog apologului
plural apologuri apologurilor
vocativ singular
plural