12 definiții pentru apofiză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apofíză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr apophyse, lat apophysis] 1 (Atm) Parte proeminentă a unui os. 2 Partea superioară, îngroșată, a solzilor conurilor de la speciile de pin.

APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.

APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.

APOFÍZĂ, apofize, s. f. Proeminență pe suprafața unui os; prelungire a unui os. Apofiza omoplatului. Apofisele vertebrelor.

APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Fr. apophyse (lat. lit. apophysis).

APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescență].

APOFÍZĂ s. f. 1. proeminență a unui os. 2. umflătură la baza unei capsule. 3. ramură secundară a unei roci eruptive. 4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescență)

APOFÍZĂ ~e f. 1) Proeminență pe suprafața unui os. 2) Ramură a unei roci eruptive. /<fr. apophyse, lat. apophysis

apofiză f. Med. partea răsărită a unui os.

*apofíză f., pl. e (vgr. apóphysis, excrescență, d. apó, de la, și phýo, cresc. V. sinfiză). Anat. Excrescență naturală a unuĭ os: apofiza zigomatică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apofíză s. f., g.-d. art. apofízei; pl. apofíze

apofíză s. f., g.-d. art. apofízei; pl. apofíze

Intrare: apofiză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apofi
  • apofiza
plural
  • apofize
  • apofizele
genitiv-dativ singular
  • apofize
  • apofizei
plural
  • apofize
  • apofizelor
vocativ singular
plural

apofiză

  • 1. Proeminență pe suprafața unui os.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Apofiza vertebrelor. Apofiza omoplatului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. botanică Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature.
    surse: DN
    • diferențiere Umflătură la baza unei capsule.
      surse: MDN '00
  • 3. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. arhitectură Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: