2 definiții pentru aplaus
apláus sn vz aplauze
aplaus n. aprobare prin batere în palme.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: aplaus
aplaus substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aplaus | aplausul |
| plural | aplause | aplausele | |
| genitiv-dativ | singular | aplaus | aplausului |
| plural | aplause | aplauselor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||